Prima serbare a copilei

 

Sunt absolut convinsa acum ca serbarile au fost facute pentru parinti! Sa vina emotile, lacrimile, aplauzele, bucuria, zambetele. Si inca niste plans.

Cred ca prima serbare e asa, ca primul pas sau primul cuvant. Cand am vazut-o intrand pe scena asa mandra si țanțoșă, mi s-a umplut inima in mine de bucurie si recunostinta. Recunostinta ca m-a ales pe mine sa fiu mama ei. Si ca e mai minunata si mai speciala decat in orice vis frumos pe care l-am avut.

Dimineata m-a intrebat:
–Mami, azi este serbarea?
– Da scumpo!
– Si o sa fii si tu?
– Sigur ca da micuto, si eu, si tati, si buna, si Andreea!
– Dar de ce vine asaaaa muuulta lume?
– Pentru ca te iubim si vrem sa fim langa tine.
– Dar mamiii… O sa mi fie putin de frica si putin de emotie ( statea cu capul intr-o partea asa si mustacea)

O cunosc bine, ca doar e puiul meu. Pe cat de exploziva si curajoasa pare, pe atat de emotiva si fragila este. Imi faceam tot felul de griji, ca se va emotiona, ca va plange sau cine stie ce.

Astea toate au ramas doar la mine in cap, ea a fost minunata!

Vorbesc imaginile de la sine…

 

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: