De ce nu apreciem ce avem? 

De ce nu apreciem ce avem? 

10 zile am vazuta cum trecea in sus si in jos pe plaja. Pielea neagra ca abanosul, parul lung, tepos si tipic rasei lor, cu palarie pe cap, geanta la umar si multe poze in mana cu capete impletite. 

Asa arata de la distanta negresa care a impletit-o pe Sofia. Am aflat ca e din Senegal, are 29 de ani si trei copii iar limba lor tipata se cheama olaf. Sta de 10 ani in Italia, pe timp de vara. La sfarsit de septembrie pleaca acasa cu copiii pentru ca scoala lor franceza e mai valoroasa, zice ea. 

Mie ciuda ca n-am aflat de unde stie meserie. Impletea fara sa se uite, in mai putin de 8 minute, un cap intreg. 
De la 25€ a negociat pana la 15€, pe munca ei, pe pielea ei crapata de soare.

Nu stiu de ce v-am spus de ea. S-a prins de mine povestea ei si nu-mi da drumul, desi ca ea sunt mii. Oare pe langa cate povesti trecem zi de zi? Intrebarea e defapt alta: de ce nu apreciem ce avem si cautam mereu mai mult? 

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: