Despre femeile feministe sau cum isi pune chelu' mana in cap. 

 Nu mai pot cu atât feminism în jur. Nu mai pot. Noțiunea în sine a căpătat așa o deformare socială încât îmi vine să strig. Și nu vorbesc acum despre curentul feminist al  secolelor 19- 20 când femeile se luptau pentrul dreptul la vot și egalitate politică. Nu mă refer nici măcar la anii ’60-’70 când se luptau pentru egalitate profesională/legală. Nu.   

 Atunci femeile aveau un țel precis, un scop măreț pentru ca noi azi să mergem liniștite la job, să avem păreri și opinii, să putem produce schimbări și ocupă locuri de conducere. Dacă în anii ’20 se făceau proteste la Casa Albă, acum Hillary a candidat pentru cel mai înalt scaun.  

  

 Dar acum feminismul s-a îndreptat spre partea socială. 

 Femeile vor să fie independente. Asta e piatra de căpătâi a tuturor citatelor inspiratinalo-motivaționale. Vor să fie libere, să nu depindă financiar de nimeni, să vină și să plece când vor fără explicații. DAR! Vor să dețină controlul absolut, să știe tot despre tot ce se întâmplă în viață celuilalt și eventual la divorț „independența” actualului viitor fost să se împartă în jumătate, că doar ele au investit timp prețios din independența lor.  

  

 Vor să nu spele, să nu calce, să abia bonă și minim două vizite săptămânale la salon. Feminismul trebuie întreținut, nu? Nu e neaparat ceva rau, doar ca parca nu asta ar trebui sa se simta de cealalta baricada.  

  

 Doamnele mele feministe, n-aveți nevoie de un cuvânt stupid care să vă definească. Iar pentru cele dintre voi care nu știu cu cine stau de vorbă vă spun câteva cuvinte despre mine: nu gătesc decât foarte rar, am doi copii, un soț care mă iubește, schimba pampersi, culca copii și impreuna avem o afacere de familie. Teoretic ma incadrez perfect in „targetul” feminist, doar ca mie nu-mi (mai) plac etichetele. 😛

  

 Dar cred că într-o casă în care locuiesc o femeie și un bărbat lucrurile nu vor fi niciodată egale. Și nici n-au de ce. Dacă am fi egali cum ne-am mai completa atât de bine? Sunt lucruri pe care n-aș putea niciodată să le fac în locul lui, și invers.  

  

 Cred că noi, doamnele, am avea infinit mai mult de câștigat dacă n-am mai cere egalitate. Știți vorba aia cu chelu’ își pune mâna în cap?  

  

  

 Hai să dăm împreună un scurt search pe google pe cuvântul „feminism”. Apare așa:  

  

 Pe mine nu mă reprezintă deloc poza asta. Adică cum, am mușchi ca un bărbat? Sau sunt puternică ca un bărbat? Acum depinde despre cine vorbim, dar în general nu. Cred foarte tare că puterea noastră este în cap, nu în mușchi sau între picioare. Sunt sigură că pentru asta militează și toate feministele convinse, dar contează atât de mult felul în care o faci.  

  

 Ah, și știu o vorbă pe care feministele o urăsc tare: 

„Orice bărbat puternic are o femeie și mai puternică în spatele lui”. 

  

 Dar de ce, dragă, nu stă în față femeia? Uite, pentru că oamenii cu adevărat puternici nu stau niciodată în linia întâi (sau carnea de tun, cum i se mai spune).  

  

  

  

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

1 thought on “Despre femeile feministe sau cum isi pune chelu' mana in cap. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: