Ce poți face când copilul își roade unghiile

Ce poți face când copilul își roade unghiile

Sofia a început să își roadă unghiile acum un an, pe vremea asta. Și le rodea, iar când termina de ros începea să își tragă pielitele. Unghia se deformase atât de tare încât efectiv ne-am speriat toți. Degetul mare avea niște valuri ciudat, iar unghiile erau atât de subțiri încât abia dacă puteai să le numești așa. Mai degrabă erau foi de ceapă.

Am început să citesc, să încerc să aflu ce aș putea face. Am găsit variantele astea: ojă specială cu gust urât, ardei iute, mănuși, de pedepse și amenințări nici nu vă mai zic. Mie nici una din variantele astea nu mi s-a părut acceptabilă, așa că am pornit pe cont propriu.

Mi-am pus întâi întrebările pe care le am mereu în minte atunci când copiii mei (a se citi +sotul) au o problemă:

 

 Cum am ajuns în situația asta?

Ce pot face ca să elimin cauza?

Cum rezolvăm problema?

 

Nu mi-a luat foarte mult să îmi dau seama care este motivul pentru care Sofia a început să își roadă unghiile-situația dificilă și tensionată de la grădiniță despre care am scris pe larg aici. Am mutat-o din acel mediu, dar starea de anxietate nu s-a rezolvat peste noapte. Am început să observ cu atenție când anume începea să își roadă unghiile, am făcut chiar și câteva însemnări timp de 2-3 zile, ca să îmi pot da seama exact ce anume declanșează asta. Eram atentă la tot: unde ne aflam-un loc cunoscut sau unul nou, cu cine-prieteni sau străini, ce făcea în momentul în care a dus mână la gură, etc.

Cred că fiecare părinte își cunoaște foarte bine copilul chiar și numai din priviri, așa că nu mi-a luat mult să îmi dau seamă când anume simțea nevoia asta. În cazul ei se întâmpla ori de câte ori se afla într-o situație în care nu era 100% sigură pe ea. Odată ce începea să râdă sau să vorbească nu mai simțea această nevoie.

Bun, acum ce era de făcut? Cum nici una din variantele de mai sus nu mi se păreau corecte față de ea, am început să vorbim despre asta. Am ascultat-o, i-am povestit de ticurile mele din copilărie și cum am reușit și eu să scap de ele. I-am explicat că deja este și foarte periculos pentru ea, că unghia e foarte deformată și trebuie să găsim împreună o soluție.

Asta se întâmpla prin mai, iunie. A mai continuat așa o perioadă scurtă, timp în care eu mereu îi aminteam ce am discutat, până când brusc s-a oprit. Vă spun sincer, nu credeam vreodată că va fi așa „simplu”.

Chiar azi am întrebat-o cum a reușit să se oprească. Știți ce mi-a zis?

 -Nu știu, mami. Pur și simplu, m-am abținut.

Secretul e să avem răbdare cu ei, să le explicăm precis de ce nu e bine și să nu ne dăm bătuți. Va veni si o zi in care vor spune „am reusit sa ma abtin”. Cred că se poate și cu blândețe, mai ales atunci când descoperim și cauza care a provocat acest obicei.

Dacă ți-am adus un zâmbet pe buze, o emoție în suflet sau o informație valoroasă, te rog să îmi dai de veste. Pagina de FB este aici: Amina Tomescu

 

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: