Vreau si eu sa fiu ca tine, da nu-mi iese.

Vreau si eu sa fiu ca tine, da nu-mi iese.

O sa incep poliloghia asta cu mine in cap de lista. Era o vreme cand voiam mult sa fiu si sa fac ca altii. Imi placea cum se imbraca prietena mea si voiam si eu la fel, chiar daca intre noi era o diferenta de ceva cm si kg.

Ma rodea invidia (da, asta e cuvantul) cand vedeam ca altii au ambitia necesara sa duca lucrurile pana la capat si eu nu. Ma apucam de ceva si niciodata nu iesea nimic bun pana la final. Ma uitam mult la Grey (ala cu doctori, nu ala cu sex) si mi se parea ca ce fraiera am fost ca n-am dat la medicina. Desi lesin la prima picatura de sange.

Mi se parea ca n-am nici un talent. V-am mai zis cum stau cu muzica, la desen am mai mult doua stangi decat una de un fel si una de altul, de dansat mai mult stangul unu dreapta doi, de sport nu m-am lipit niciodata, desteapta foc sunt dar nici chiar geniu, asa ca teoretic nimic nu ma ajuta sa imi aleg drumul fara prea mare efort.

Au trecut niste ani, am facut o facultate de cifre, nimic interesant. L-am cunoscut pe L., si am inceput sa construim impreuna lucruri. El m-a sustinut si ma sustine in continuare in orice nebunie vreau sa fac, dar mi-am dat seama ca trebuie singura sa ma cunosc si sa invat despre mine. Mi-am depasit multe limite, m-am apucat de scris, am facut lucruri pentru mine si sufletul meu. Fiecare om care mi-a spus o vorba buna sau care a crezut in mine a fost caramida la construirea drumului. Dar fara sa ma cunosc si sa stiu cine sunt, nimic nu s-ar fi intamplat. Si fara toti oamenii din jur, la fel.

Vedeti voi, nu suntem singuri si nici n-am fost facuti sa fim. Si daca n-as fi admirat si invidiat oamenii din jur, poate m-as fi culcat pe o ureche si as fi zis ca sunt grozava asa cum sunt. Si nu eram, si nici nu sunt. Dar acum construiesc pentru mine, dau si altora din cat si ce stiu eu, acum fac ceva. Dar ca sa ajung aici a trebuit sa ard niste etape, sa urc niste trepte, sa-mi misc fundul de pe pat si sa FAC.

Ce voiam sa va zic defapt e ca fiecare dintre voi poate si stie. Si daca inca nu poti, nu-i nimic. Da-ti timp si nu te opri pana cand nu afli care e acel ceva care pe tine te misca. Nu te multumi cu putin. Nu spune da, daca defapt vrei sa nu. Nu te gandi niciodata ca trenul tau s-a dus, ca mereu vine altul.

Nu te mai judeca singura, nu-i nimic rau sa vrei sa fii ca altii. Am citit odata ceva care mi-a ramas in minte: „Exista in oameni mai multe lucruri de admirat decat de dispretuit”.

Dacă ți-am adus un zâmbet pe buze, o emoție în suflet sau o informație valoroasă, te rog să îmi dai de veste. Pagina de FB este aici: Amina Tomescu

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: