Viața unei mame in spatele cortinei! 

Viața unei mame in spatele cortinei! 

 

Știu, suntem perfecte. Și nu e pic de ironie când spun asta. In 90% din timp suntem mame, gospodine, menajere, mergem și la job, suntem și neveste și amante (pentru același bărbat, ca de aia suntem perfecte) și lista asta nu cred ca se oprește vreodată.

Citim despre cum sa fim mame cât mai bune pentru puii noștri, cum sa gătim mai sănătos, cum sa ii educam mai corect, fără pedepse, fără recompense, sa explicam de toate, sa răspundem la toate “de ce-urile”, sa nu țipăm, sa nu-i certam, sa le dam libertate in timp ce le punem și limite. Nu mai zic ca știți si voi.

Dar! Mai exista acel 10% când ne dam jos de pe piedestalul de “eu pot orice” și devenim umane din nou, adică supuse greșelilor.

Las mai jos lista asta cu lucruri de care nu sunt deloc mândra, dar pe care am învățat sa le spun pentru ca așa cobor cu picioarele pe pământ și îmi zic “hei, ia-ți o pauza, va fi bine”. Asta sper sa-ți spui și tu, pentru ca nimeni nu poate fi 24/24 by the book. Nimeni, nici măcar bloggerița X, vedeta Y, sau tipa aia care ți-a venit acum in minte. E un mare bullshit și asta se vede in timp.

Așadar, cele mai de nespus lucruri: 

-uneori țip. Nu caut scuze, pe alea le știți și voi. Tip la el, uneori țip și la Sofi, și la mama, și la soacră-mea cred ca am țipat de ceva ori. In secunda doi după ce mi-a ieșit decibelul pe gura regret tare. Încerc sa tratez asta, ușor, ușor sper sa și reușesc. Voi cum ați făcut? 

-uneori știu ca am deadline, sau o întâlnire importantă de care mi-e groaza și ma fac ca ploua pana când chiar ploua. Sau aman sa dau un telefon care nu-mi face plăcere pana când nici nu mai e cazul. Sau pun pe altcineva sa faca treaba in locul meu, adică pe L. Apoi iar mi-e ciuda pe mine, ca oricum rămân cu stresul, oricum tot ajung sa le fac sau ma oftic ca am fost prea slaba când știam clar ca POT! 

-uneori mi-e groaza de ora 17 când trebuie sa vina Sofi de la gradi și eu iar n-am terminat tot ce aveam de făcut, și ea din nou va trebui sa înțeleagă ca acum nu pot sa ma joc ci mai am treburi de rezolvat.

-nu știu sa fac jocuri de rol cu ea deși e fix in perioada aia. Undeva in mine cred ca e un blocaj, nu pot sa-mi dau seama încă, dar pur și simplu simt cum mi se ridica parul in cap când aud “ne jucam de-a școala poneilor?”

-uit uneori ca mai sunt și nevasta, ca omul asta al meu deși ma iubește pana la Dumnezeu și niciodată nu zice nimic, are și el pofta de mine.. 

-ca uit sa ies din pijamale și ma perind așa multe ore

-ca uneori casa e cu susu-n jos și pe mine ma doare la bașcheți. 

-ca ma enervez pe ai mei din casa fix pentru ca e casa un dezastru deși și eu ignor total fenomenul :))

-ca uit sa ma spăl seara pe dinti, nu mereu, dar mai des decât mi-as dori. 

-ca am așa multe idei bune cu blogul asta, dar niciodată timp. 

-ca am așa multe lucruri de făcut pentru SONO care uneori ma copleșesc și ma enervează, deși nu ma văd făcând altceva. 

-ca nu reușesc sa ma văd cu prietenele mele și unele relații chiar s-au răcit.

-ca ma supăr repede și spun prosti.

Și ma opresc aici, mai fac probabil multe nefăcute, dar in timp ce le scriam m-a apucat panica. E un Exercițiu tare interesant, sa încercați și voi, chiar dacă nu public ca mine.

Dacă ți-am adus un zâmbet pe buze, o emoție în suflet sau o informație valoroasă, te rog să îmi dai de veste. Pagina de FB este aici: Amina Tomescu-BLOG

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: