De ce ne este rușine sa spunem ca noi credem in Dumnezeu?

De ce ne este rușine sa spunem ca noi credem in Dumnezeu?

Observ “fenomenul” acesta de mult timp, mai ales in online. A ajuns cumva politically incorrect sa vorbește despre credința ta sau despre lucruri religioase. Și uite, m-am gândit si eu mult timp dacă sa scriu chiar așa cu punctul pe i despre asta, dar am ajuns la concluzia ca cineva trebuie.

Oameni buni, nu ar trebui sa va fie rușine niciodată sa spuneti cine sunteți și in ce credeți. Nimeni pe lumea asta nu are dreptul sa va judece sau sa va critice pentru credința voastră. Nimeni!

Pe grupurile de mame se întâmpla adevărate măceluri dacă cineva sugerează o rugăciune sau dacă recomanda sa vorbească și cu un preot.

Dumnezeu nu e pe Facebook, e in sufletul fiecăreia. Dar asta nu înseamnă ca nu putem sa sfătuim pe cineva sau sa spunem ca noi credem. Cum nu înseamnă nici ca trebuie sa te rogi și sa aștepți minuni fără sa faci nimic. Dumnezeu îți arată calea, iti luminează mintea, dar nu acționează in locul tău.

Majoritatea spune ca:
-preoții sunt așa și pe dincolo: e adevărat, sunt mulți astfel de OAMENI. Sa nu uitam ca un om care își pune straie bisericești nu devine și sfânt. Din contra, acolo unde este un credincios, este mult mai multă ispita.
-de ce ridicam biserici când nu avem spitale? Eu cred ca una nu se exclude pe alta. Avem nevoie și de suflet curat și de trup sănătos. Pentru ca nu exista bani decât pentru una din doua, acolo e vina oamenilor, nicidecum credința nu are a face.
-ca biserica este un stat in stat. Așa este, de când e lumea. Dar nu asta înseamnă credința.
-nu împărtășim copiii pentru ca n-au voie vin. Dar au voie pufuleți și ciocolata, unde-i mai mare răul?

Și lista o putem completa la infinit, și mare parte poate ar fi adevărate. Dar Dumnezeu nu este despre bani, despre aur, despre mândrie sau despre politica.

Dumnezeu e in suflet. Credința e cu noi și a fi credincios nu e o rușine, dar nici o mândrie. E un lucru normal. Ma doare când văd articole scrie sau interviu in care cineva spune “Doamne Ajuta”, iar apoi simte nevoia sa completeze: știți, eu nu sunt deloc credincios/oasă.

Știți ca Einstein a fost unul din cei mai renumiți atei, nu? Citiți mai jos și pana la capăt ca sa vedeti cum au stat lucrurile defapt:

 “Dacă cineva ar descotorosi iudaismul profeţilor şi creştinismul lui Iisus Hristos de toate adăugirile ulterioare ale preoţilor, ceea ce ar rămâne ar fi o învăţătură care este capabilă de a vindeca toate bolile sociale ale omenirii. Este datoria fiecărui om de bună credinţă de a se strădui constant în mica sa lume în a promova această învăţătură de o umanitate pură, ca o forţă de viaţă, atât cât poate el.”
(Albert Einstein, “Idei şi opinii”, New York, Bonanza Books, 1954, p.184-185).

“Cu cât studiez mai multă ştiinţă, cu atât cred mai mult în Dumnezeu“.
(Einstein, citat în Holt 1997).

Defapt, el a fost unul din puținii oameni de știință care au acceptat și recunoscut ca Dumnezeu exista. Iar Biblia ar trebui citită cu mintea deschisă, nu ca pe o Constituție.

Dacă ți-am adus un zâmbet pe buze, o emoție în suflet sau o informație valoroasă, te rog să îmi dai de veste. Pagina de FB este aici: Amina Tomescu-BLOG

Spread the love
  • 43
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: