Tu pe cine alegi prima oara? Bebelușul sau copilul mai mare?

Tu pe cine alegi prima oara? Bebelușul sau copilul mai mare?

Întrebare întrebătoare: Tu, atunci când vezi un părinte cu mai mult de un copil, spre cine te duci prima oară?

 

Dacă ar fi să răspundeți cât se poate de sincer, ați recunoaște că atracție este spre copilul cel mai mic. Și eu mă surprind făcând asta de multe ori. Astăzi însă, am văzut o doamnă în parc care mi-a deschis ochii și mi-a crescut speranța că se poate. Venea pe alee către o bunică care avea în brațe o bebelușă de 5-6 luni și lângă piciorul ei un băiețel de 3 ani. Bunica a vrut să o salute, dar n-a apucat. Doamna s-a oprit cu privirea direct la băiețel și l-a salutat călduros. Apoi băiețelul a plecat zâmbind la joacă iar doamna a mai petrecut câteva minute alături de bunică și de bebelușă.

 

După ce a vorbit cu băiețelul am auzit-o doar spunând: „mă scuzi, era absolut firesc să vorbesc întâi cu el.” 

Ce lume frumoasă ar fi dacă fiecare adult s-ar gândi în primul rând la copiii din jurul sau, dacă ne-am purta și am relaționa ca și cum mereu ar fi un copil în preajmă. Pentru frații mai mari poate fi deseori dificil să treacă pe locul doi în ochii cel din jur, chiar dacă acasă noi ne străduim să păstrăm un echilibru.

Deseori am văzut în privirea Sofiei o urmă de … ceva atunci când adulții din jurul ei erau fascinați de bebeluș și mai puțin de ea. Am intervenit subtil ori de câte ori am putut, am mutat atenția de la cel mic către ea. Pentru cei cu care copilul mai mare din familie relaționează în fiecare zi, treaba asta poate nu pare a fi mare lucru, dar știu sigur că părinții care au mai mult de un copil înțeleg perfect unde bat. De multe ori am avut discuții sau lămuriri cu Sofia despre aceste comportamente, deși ea niciodată nu a fost geloasă pe fratele ei.

Cumva a știut, sau mai bine spus a simțit, că acasă nu a pierdut nici măcar un milimetru din locul pe care îl avea. Dar afară a fost mereu puțin dificil pentru noi. Poate tocmai de asta îmi venea să mă ridic și să o iau în brațe pe doamna aceea, care evident venea din altă generație decât noi, dar care știa precis ce înseamnă educația cu blândețe. Vedeți dumneavoastră, unele lucruri se simt și nu se învață din cărți.

Data viitoare când vedeți o familie cu doi sau mai mulți copii, vă rog să încercați să vă faceți timp și pentru cei mai mari. Chiar dacă au peste un metru înălțime, în sufletul lor sunt tot copii și poate au o nevoie mai mare de atenție decât bebelușul din brațele părintelui. Doar zic.

Dacă ți-am adus un zâmbet pe buze, o emoție în suflet sau o informație valoroasă, te rog să îmi dai de veste. Pagina de FB este aici: Amina Tomescu

Spread the love
  • 105
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: