Da’ de ce?

Da’ de ce?

Voi când vorbiți cu parenterii  dumneavoastră? Mi-am pus întrebarea asta în weekend, când mi am dat seama ca deși am stat non stop și cu soțul meu, defapt n-am vorbit despre nimic.

Și nu pentru ca ducem lipsa de comunicare, slava domnului, amândoi am sta la povesti impreuna mult și bine. Doar ca orice discuție încercam sa pornim, auzeam pe fundal 300 de întrebări la fiecare propoziție spusa de noi.

Dar despre ce vorbiți? Dar cine e X sau Y? Dar de unde știți voi asta? Dar unde ați fost? Dar de ce râdeți? De ce?

Uneori e amuzant, dar alteori îți vine să îți iei câmpii. Și nu doar treaba asta cu întrebările ar fi problema, doar ca unele discuții trebuie cenzurate de urechile ascuțite ale copiilor și atunci nu știu cum am putea sa facem.

O perioada mai spuneam lucruri în alta limba, dar acum nu mai funcționează nici asta. Tehnica asta te ferește doar de informația în sine, în schimb întrebările de după sunt asigurat la dublu. Plus ca acum e maricica, se cam prinde ca ai tu ceva „secrete” de zis.

Asa ca singurele momente ramase sunt acelea când copiii dorm, dar atunci de cele mai multe ori  suntem atat de epuizați încat singura conversație este „Tu pe care parte vrei sa dormi?”

Nu îmi fac prea multe griji, va dați seama ce plictiseala va fi peste 10-15 ani? Probabil ca atunci ne vor spune ei sa nu mai punem atâtea întrebări.

Dacă ți-am adus un zâmbet pe buze, o emoție în suflet sau o informație valoroasă, te rog să îmi dai de veste. Pagina de FB este aici: Amina Tomescu-BLOG

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: