Cum ne învățăm copiii sa nu mai ceara jucării?

Cum ne învățăm copiii sa nu mai ceara jucării?

Știți ca eu cred foarte tare ca toți banii din lume n-ar putea niciodată sa înlocuiască timpul petrecut împreună cu copiii nostri. Dar la fel de bine știu ca sunt o generație aparte și ca jucăriile și tehnologia nu sunt niciodată prea departe de ei.

Noi am avut o perioada în care Sofi o cam luase razna cu cerințele de jucării și prostiute dar nu din vina ei, ci din a noastră. Zilnic ajungeam într-un Mall sau hipermarket și zilnic ea vedea câte ceva. Noi eram obosiți, n-aveam nici chef și nici răbdare asa ca de cele mai multe ori cedam în fata insistentelor ei.

Când am văzut ca lucrurile degenereaza am pus stop. Nu comportamentului ei neapărat, cât am evitat pentru o perioada sa mai mergem în locuri tentante. Ca orice „dezintoxicare” și aici a fost nevoie de timp și de colaborare între noi, părinții și bunicii ei.

Asa ca am ajuns la pasul urmator: pușculița. Nu va dați ochii peste cap, nu e asa greu precum pare și dacă faceți lucrurile cu cap și cu tihna funcționează sigur. Am așteptat pana când și-a dorit următoarea jucărie, a fost o păpușă super eroina care costa în jur de 160 de lei. I-am spus ca poate sa o cumpere oricând dorește, dar din banii ei, din pușculiță. Banii ăștia strânși de ea erau tot de la noi sau de la cei din familie dar erau meritați. Într-o zi a „lucrat” cu tati în atelier, în alta m-a ajutat pe mine sa sortez niște acte și tot felul de astfel de lucruri. Nu am recompensat-o pentru buline de la gradi sau pentru treburi casnice ce țineau de ea.

Când a văzut cât de greu e sa strângi 160 de lei, cât efort trebuie sa depui și cât trebuie sa aștepți, s-a gândit de doua ori înainte sa ii cheltuie. Într-adevăr, și-a cumpărat păpușa, dar în timpul asta a renunțat la multe jucării mai ieftine pe care ar fi putut sa le cumpere din cât a strâns pana atunci.

La fel procedam și în vacanta, doar ca acolo are un buget fix. Deobicei între 50-100€, uneori și mai puțin, depinde pentru cât timp plecam. În prima vacanta i-a cheltuit pe toți în prima zi. În a doua i-a numărat mai bine, iar acum, când am fost în Grecia, s-a întors acasă cu 2€.

Am observat-o în timp ce privește pe un raft și am văzut cum a învățat singura sa hotărască ce își dorește cu adevărat și ce nu. Prima vacanta a ei cu „buget” a fost când avea 3 ani. Deci nu va gândiți ca sunt prea mici și nu știu. E adevărat ca nu citesc preturi și nu fac socoteli, dar cu asta ii puteți ajuta dumneavoastră.

Data viitoare când copilul dumneavoastră cere ceva de pe raft încercați sa nu va simțiți vinovați pentru ca spuneți nu. Vină ar trebui sa simțim atunci când ei vor inca un pupic sau încă o pagina citită și noi spunem nu. Sa știți ca așteptarea și cumpătarea sunt calități foarte importante pentru ei ca viitori adulți. Viata din păcate nu e făcută doar din lapte și miere, și chiar dacă acum aveți bani sa le oferiți orice sa știți ca niciodată nu putem ști ce va fi mâine. Eu nu mi-am refuzat niciodată copilul pentru ca nu aveam, ci pentru ca într-o zi s-ar putea sa nu am și ea sa nu înțeleagă ce se întâmplă. La fel cum cred și ca un copil care învață de mic sa își numere banii, sa își justifice cheltuielile și sa aleagă cu chibzuinta este un viitor adult ce oricât de mulți sau putini bani va avea, mereu va ști sa se descurce cu ei.

Dacă ți-am adus un zâmbet pe buze, o emoție în suflet sau o informație valoroasă, te rog să îmi dai de veste. Pagina de FB este aici: Amina Tomescu-BLOG

Spread the love
  • 120
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: