Vreau sa te bat și eu puțin. Dar doar puțin…

Vreau sa te bat și eu puțin. Dar doar puțin…

Ieri am trecut printr-o experienta tare ciudata. E adevărat ca am mai avut astfel de întâmplări, dar ca cea de ieri niciodata.

Eram împreună cu copiii în fata alimentarei din cartier și fix înainte sa deschid usa și sa intru vad un domn în vârstă care venea hotărât spre noi. Avea în mana o revista rulată de la un magazin și bolborosea ceva. De abia când a ajuns în dreptul nostru am înțeles ce dorea.

-Vreau să-l bat. Pe băiețelul asta vreau să-l bat. Uite asa vreau eu acum să-l bat.

Eu ca și fire nu sunt deloc construita sa fiu calma și în nici un caz nu sunt când e vorba de copiii mei. Și știu ca probabil în capul domnului a fost sa facă o gluma, sau nu pot să-mi imaginez exact pentru ca de zâmbit nu zâmbea. Noah avea ochii mari cât cepele nu pentru ca ar fi înțeles ce spunea ci pentru ca venea un străin încruntat spre el, străin care mai și lovea de picior revista aia rulata, cam cum sperii câinii. Sofia care pana atunci se tine cu o mana de cărucior, acum ma strângea cu putere de încheietura și șoptea usor: „Mamaaaa, mamaaa”.

Acum ceva timp, când am scris articolul ACESTA, multa lume mi-a sărit în cap ca am folosit un limbaj prea dur, ca o sa cresc niște sălbatici și asa mai departe.
Nu oameni buni, nu. Limbajul folosit acolo a fost mult prea blând. Și sălbatici sunt cei care au astfel de idei prin cap, nu copiii care refuza sa vorbească cu străinii pe strada. Nu e ok sa faci nici un fel de gluma cu copilul altuia, nu e ok nici sa atingi alți copii, nici sa nimic.

Nu știi în ce fel ii poți afecta sau speria. Și pentru ce? Ca sa te amuzi tu ca el se ascunde speriat langa mama? Ha, ha, ha. Dar nu mai bine data viitoare va sperii eu de o sa fugiți singuri la mama dumneavoastră, unde o fi ea? Că domnul ala de ieri va spun sigur ca n-a mai fost mustrat asa de când era copil și va spun sigur ca atunci când a făcut stânga împrejur s-a gândit sigur ca alta data nu mai face. O fi zis ca mamele astea tinere sunt nebune, treaba lui, nu-mi pasa. Dar cert e ca el tot repeta ca nebunul „voiam doar sa-l bat puțin asa”.

Ce voiam eu sa va spun este sa nu va rușinați sa le luați apărarea puilor voștri când se întâmplă astfel de „glume”. Eu am un mare respect pentru oamenii în vârstă, dar sa știți ca respectul asta nu li se cuvine doar pentru ca au trăit mai mult decât noi. Nicidecum.

Și sa știți ca nici copii sălbatici nu veți creste. Ăștia ai mei sunt cei mai sociabili copii din câți cunosc. Dar cu oamenii pe care ii știu, nu cu toți străinii de pe strada.

Și încă ceva, dacă sunteți părinți care vreodată ați avut chef sa glumiți pe seama unui copil, va sfătuiesc din suflet sa nu mai faceți asta. Poate dați peste o nebuna ca mine. 😉

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

One thought on “Vreau sa te bat și eu puțin. Dar doar puțin…

  1. Cat urasc eu chestiile astea. Si mai urasc si sa ma traga cineva de maneca din unele motive. Oricum, intamplarea ta e din aceea care ar scoate dragonul din mine :)). Pe mine ieri m-a oprit o femeie sa imi spuna ca fiul meu a calcat pe o guma si ca daca o baga in gura. Pe bune? O avea pe talpa si talpa jos, iar eu eram fix langa el. Si lui ii place sa se lipeasca de trotuar ca zice ca are ventuze. Dar oamenii nu au alta grija decat sa isi faca treaba. Oricum intamplarea mea e super light fata de a ta. Doamne, oamenii astia sunt culmea…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: