De ce articolele despre copii nu vor fi niciodata prea multe.

 

Acest articol a venit ca un raspuns la o postare pe care o colega a facut-o zilele trecute, postare ce pe dumneavoastra nu va priveste in mod direct, dar cred ca e cinstit sa punem pe hartie motivele pentru care noi astia zapaciti care ne numim bloggeri de parenting o facem.

Romania este pe locul doi in Europa. Fete intre 15-19 ani devin mame (28.536 la numar).  De ce? Pentru ca educatia este cum este, pentru ca parintii ei probabil n-au stiut mai bine, pentru ca societatea si multe altele. Dar cum altfel putem ajuta daca nu tragem semnale dupa semnale de alarma?

Doar 1 din 10 parinti nu si-ar lovi copilul. 1 din 2 parinti crede ca bataia este in beneficiul copilului. De ce? Pentru ca multi nici macar nu realizeaza in cate feluri poate afecta asta un copil, pentru ca nici parintii lor n-au stiut mai bine, pentru ca nu stiu cum altfel sa reactioneze sau sa isi controleze reactiile atunci cand se intampla sa ajunga in situatii tensionate.

Pentru ca un articol citit la mine sau la un coleg poate salva o mama din depresie. Pe bune? De ce nu merge la terapie? Pentru ca terapia costa bani si timp, o mama singura, fara ajutor si cu un salariu de azi pe maine, nu mai are cum sa investeasca si in ea. Dar poate daca citeste un lucru amuzant, o informatie utila sau un articol in care se regaseste, poate o ajuta.  Pentru ca sunt mame care nici macar nu stiu ca trec prin depresie.

In intreaga tara sunt milioane de mama, dar foarte putine ajung in bula asta in care totul vine instinctiv si natural. Intr-adevar, am scris si eu de multe ori, tot parentingul asta nu face doi bani daca cautam raspunsuri doar in carti sau pe bloguri. Raspunsul mereu e in ochii copilului, dar e nevoie de un gram de inteligenta emotionala ca sa poti vedea asta.

Noi toate tipele astea care scriem uneori pompos nu suntem altceva decat mame, ca si dumneavoastra. Doar ca noi am ales sa impartasim din experienta noastra zilnica in speranta ca poate va ajuta. Noi, parintii din ziua de azi, suntem foarte departe fata de parintii si bunicii nostri: avem acces la multa informatie buna si gratuita, avem studii dovedite si oameni specializati. Dar suntem inca foarte departe de a creste copii dezvoltati armonios, iubiti neconditionat, cu limite impuse cu blandete, fara sa fie agresati fizic sau verbal. Tocmai de asta e nevoie ca oamenii sa scrie. Sa scrie mult despre cum au gresit si despre cum au reusit sa repare apoi. Despre orice reusita sau esec. Nu exista retete universal valabile si nici manual de instructiuni pentru copii, dar poate ceva din ce fac eu se potriveste si copilului dumneavoastra. Sau nu. Cum spuneam mai sus, raspunsul il aveti doar in ochii sai.

Daca ma cititi de ceva timp sigur stiti ca mereu va spun si va recomand sa nu luati de buna tot ce spun eu pe aici. Cereti parerea specialistilor daca e cazul, citit mai mult pe un anumit subiect sau orice alta resursa mai aveti la indemana. Eu sunt specialist doar la mine acasa, si nici acolo mereu.

Inainte sa fiu om cu blog, am fost cititor, ca si dumneavoastra. Si doamne ce ma bucur ca acum pot sa fiu prietena cu toate fetele alea pe care le citeam si care m-au ajutat enoorm in momentele in care imi era greu. Nu neaparat pentru ca nu stiam sau nu vedeam si singura unele lucruri. Ci pentru ca ajuta de zici ce e aia sa vezi ca nu esti singura nefericita de pe lumea asta. Sau singura fericita. Oamenii in general au nevoie sa auda si sa vada ca nu sunt singuri.

Eu stiu ca am strans aici in tribul asta al blogului cititoare super smart, si va multumesc din suflet pentru asta. Nu incerc sa imi justific munca, ci doar sa trag un semnal de alarma. Un articol ce poate parea inutil pentru o mama, poate ajuta enorm o alta. De asta e important sa dam mai departe informatia, sa reactionam si sa ne dam cu parerea. Uneori ma bucur cand vad ca va sfatuiti chiar voi intre voi, sau voi pe mine. Sa crestem bula asta de parinti constienti pentru a avea copii inconjurati de viitori adulti asemenea lor. Nu va ganditi ca nu conteaza, niciodata nu poti stii unde ajunge o fraza sau un rand scris de cineva. Pe mine pana acum m-au ajutat astfel de aparent mici nimicuri cand ma asteptam mai putin. Sper ca si pe voi. Big hug, my tribe.

 

Si va las mai jos cate articole scrie de colege de ale mele, care merita musai citite, tot pe subiect. Intodeauna e mai bine sa joci in echipa, decat singur. Eu am o vorba, nu a mea, dar in care cred foarte tare: intotdeauna culegi ceea ce sadesti. Si din ce dai de acolo vine inapoi.

Ne ingropam de vii si nici nu stim asta… – Gabriela Maalouf

Oamenii care vin si nu mai pleaca – Cristina Otel

Cand vrei sa fii Gossip Girl si nu-ti iese. – Zana Scutecel

Si bonus, un articol de la Miruna, care mereu parca are cuvinte de pus la rana

Doar mamele bun se intreaba daca sunt mame bune – Si Blondele Gandesc (si inca cum :d)

 

Dacă ți-am adus un zâmbet pe buze, o emoție în suflet sau o informație valoroasă, te rog să îmi dai de veste. Pagina de FB este aici: Amina Tomescu-BLOG

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: