Bunicile sunt întotdeauna de partea nepoților.

Bunicile sunt întotdeauna de partea nepoților.

Dacă tot am terminat de curând un serial, am zis ca e cazul sa încep o carte. „Bunica mi-a spus ca-i pare rău” a fost prima alegere din biblioteca. Știți, eu tot cumpăr cărți și le pun acolo pentru când le vine rândul. Și știu ca toate ajung citite pana la urma, dar la momentul potrivit.

Nu va spun despre ce e cartea, nu ca n-as vrea dar nici eu nu știu precis încă. Doar ca am citi câteva capitole și mereu concluzia e asta: bunicii sunt mereu de partea nepoților.

Sau asa ar trebui sa fie. Doar ca nu mereu sunt, sau dacă sunt atunci intervenim noi mamele stiutoare de tot și cititoare de cărți și bloguri. Nici nu pot sa va spun de câte ori m-am burzuluit la mama pentru orice fleac. Și va spun din capul locului ca nu-i bunica mai buna ca ea. Nu perfecta, nu, nu. Și știți cum mi-am dat seama?

Ati zice ca din cartea asta, dar nu-i asa. Cartea mi-a dat doar inspiratia sa va scriu. Din zâmbetul ala pana la urechi pe care îl au copiii când intra bunica pe usa. Cum o cauta prin geanta și cum întind mâinile sa ii sara în brate.

Știți, mama a fost o femeie slaba slaba toată viata. Și îmi amintesc cum îmi spunea ca ea spera sa nu fie tot o bunicuta slaba. Ca ea vrea sa fie asa cum sunt bunicile în povesti. Cu ochelari pe nas și rotunde în obraji. Mami, sa nu mai spui ca vrei sa slăbești. Uite, acum ești fix ca în povesti.

Ce voiam eu sa va spun este sa le dați pace bunicutelor și sa mulțumiți cerului dacă le aveți. Ca sunt un dar pentru copii. Nu a ajuns nici un băiețel subiect la știri după ce i-a făcut bunica clătite cu ciocolata și mult zahar și nici fetitele nu pățesc nimic dacă sunt date cu oja, tot de bunica.

În mini vacanta ce tocmai am avut-o l-am „prins” pe tata în timp ce ii dădea niște budinca cu ciocolata. Asta după ce i-am tot zis nici sa nu mănânce în preajma lui. M-am enervat atunci, dar apoi mi-am amintit ca n-am nici o amintire cu tata care sa îmi fi dat chiar și o prostiuta cu lingurița în gura. Măcar cu ei doi sa am asa.

Uneori amintirile contează mai mult decât educația și eco bio pio. Treaba bunicilor e sa fie, nu sa educe. Treaba lor e sa bucure, nu sa certe. Treaba lor este sa cânte o ratusca sta pe lac, nu sa facă integrale și ecuații. Și asta trebuie sa înțelegem noi părinții. Bunicii știu ei ce au de făcut.

Dacă ți-am adus un zâmbet pe buze, o emoție în suflet sau o informație valoroasă, te rog să îmi dai de veste. Pagina de FB este aici: Amina Tomescu-BLOG

Spread the love
  • 202
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

One thought on “Bunicile sunt întotdeauna de partea nepoților.

  1. Multumesc cerului , fetita mea are parte si de 3 strabunici (sa-mi tina Dumnezeu cat mai.mult ) sunt aur .Parca pt fetita mea sunt mai înțelegători , mai iubitori , mai săritori , chit ca are doar doi anișori jumate ii joaca pe toti pe degete , flutura o data din gene si baga in zâmbet gata sunt la picioarele ei .
    Fiecare bunica si străbunica se hazardeaza sa fie ea cea mai cea .
    Mor de dragul lor cand ii vad … Strabunicul la 87 de ani fuge si joaca prinsă si ascunsa doar pt a o face a zâmbi 😂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: