Semizeul de la Grigore Alexandrescu

Semizeul de la Grigore Alexandrescu

Când apare numărul 264 pe ecranul luminos, deschid ușa cabinetului de ortopedie de la Grigore Alexandrescu și găsesc acolo un medic. Un bărbat tânăr, aproape întins pe scaunul din spatele biroului ce îi servea drept tron. Superioritatea plutea în aer. Noi eram niște simpli muritori ce veneam să cerem îndurare.

S-a așezat Sofia pe pat, iar medicul semizeu a întrebat:

-Care e treaba?

Sofia a răspuns doar „Pai, să vedeți..” că în timpul ăsta a și năpustit doctorul să o tragă de picior. L-am rugat să se oprească, să ne explice cu calm ce urmează să facă.

Faceți vă rog un exercițiu de imaginație și spuneți-mi ce credeți că a urmat.

O scenă de groază din filmele cu buget mic. Un doctor care urla la mine „Știu eu mai bine ce am de făcut”, un copil speriat care urla „Mama, oprește-l” și o mamă care trăgea de mâinile doctorului în speranța că se va opri. Nu puteam să îl trag nici prea tare pentru că era cu mâinile pe piciorul ei.

Probabil că domnul doctor vede peste o sută de pacienți pe zi, dar pentru mine ea e doar una. E un copil înțelegător, fără teamă de medici sau spitale. Colaborează perfect dacă înțelege ce urmează să i se întâmple. Și asta pot eu să garantez, pentru că stau cu ea zi de zi de 6 ani. Domnul doctor a petrecut cu ea sub 2 minute. Asa ca replica cu „Știu eu ce am de făcut” are 0 valoare.

Medical poți sa fii cel mai bun medic, uman ești un c****. Și vă rog, dacă citiți asta și sunteți medici nu o luați personal. Astăzi este despre uscăturile din pădurea dumneavoastră.

Am fost trimise la radiologie în secția de cardio, la orto era pauză de țigară sau ceva. Soțul meu era acasă cu cel mic, eu eram singură cu Sofia și fără baterie la telefon. Am cerut un cărucior ca să pot să o duc de colo până colo, 20kg de fetiță nu sunt tocmai ușoare. Știți ce mi-au zis? Că e doar pentru pacienți. Noi eram musafiri nepoftiți sau ceva. Am și acum brațul drept umflat, dar asta fix nu mai contează, tot ce voiam eu era ca ea să fie bine.

Ne întoarcem în cabinetul semizeului să auzim rezultatul. Fractură , fisură, entorsă , ghips sau nu, tratament sau un șut în fund. După 3 minute de privit în ecran la ce părea a fi piciorul Sofiei aud asta:

„Ieșiți afară, faceți dreapta și mergeți puneți ghips.”

Copilul deja urla, „puneți ghips” era în mintea ei ceva teribil. În toți nervii momentului am reușit să mă adun și să întreb „De ce?”. Știți, când copilul are ceva niciodată nu îmi pasă să mă cert cu lumea. Vreau doar să se facă bine. Îmi dădeam doar palme imaginare că m-am dus ca tuta după turmă la ASE și n-am dat la medicină. Și acum problema era că deși n-aveam chef să mă cert, răspunsul doctorului cu „așa se vede în imagine” a fost picătura care a umplut paharul. După un schimb de replici nu foarte amiabil am aflat și diagnosticul și soluția și motivul.

În concluzie, as avea câteva sfaturi pentru medicii care citesc asta, dacă doresc sa primească sfaturi de la o muritoare:

-Nu uitați niciodată că tratați oameni, nu obiecte stricate.
-Nu uitați că respectul se câștigă prin respect, nu prin diplomă.
-Nu uitați că pacientul numărul 264 este copilul cuiva, sora cuiva, mama cuiva.
-Nu uitați că aveți OBLIGAȚIA de a informa pacientul. Cu privire la proceduri, tratament, etc.

Spread the love
  • 105
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

One thought on “Semizeul de la Grigore Alexandrescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: