Locul doi în lume la AVORTURI. România.

Locul doi în lume la AVORTURI. România.

Marea majoritate a celor care mă cititi acum cred că sunteți mame, așa că subiectul de azi s-ar putea să fie destul de dificil chiar și de citit așa că promit din capul locului să fiu atenta la cum îmi expun părerea.

Rubrica aceasta, #LIFESTORY, am dorit să fie mai mult pentru latura noastră feminină, pentru că eu cred că avem nevoie să ne amintim că nu suntem doar mame, ci și femei. Avem nevoie de timp pentru noi, de atenție față de emoțiile noastre și cred că toate, absolut toate, am trecut prin sute de gânduri, frici și întrebări atunci când am aflat că vom deveni mame. Sau chiar și înainte, pe vremea când doar ne gândeam la asta ca la ceva ce se va întâmpla la un moment dat.

Pentru mine a fost destul de simplu, ne-am dorit din suflet ambii copii și pentru mine cel puțin avortul nu a fost și nici nu va fi niciodată un subiect de dezbatere. Întâi am să vă explic de ce și vă rog să citiți cu mintea deschisă și cu inima. Unul din cele mai importante motive a fost, evident, faptul ca ni doream foarte tare. Al doilea motiv este pentru că eu cred că un copil este întotdeauna o binecuvântare, un dar de la Dumnezeu. Cred că suntem norocoși că ni s-a dat aceasta șansă și cred că avem obligația de a face ce putem noi mai bine.

În schimb încerc să înțeleg că această a fost povestea mea, n-am fost pusă în alte situații și cred că oricum ar fi e o decizie incredibil de greu de luat.

Viața fiecăreia dintre noi este diferită, toate avem experiente de viață și principii diferite. Dar cred că există niște lucruri de luat în calcul atunci când te găsești pus într-o astfel de situație. Sau mai bine spus înainte de a ajunge acolo. Vă spun sincer că mi-e extrem de greu sa găsesc o cale prin care să transmit mesajul pe care mi-l doresc astfel încât să nu fie înțeles greșit. Eu știu pe propria mea piele cât de tare m-au durut unele articole citite deși ele nu erau despre mine.

Cred că un avort nu ar trebui niciodată făcut  de frica creșterii unui copil. Eu am doi și vă spun că e greu, foarte greu. Dar se poate dacă îți dorești cu adevărat asta, iar un copil te poate schimba în atâtea feluri, te poate ajuta în moduri pe care nu ți le-ai imaginat și bucuria și fericirea pe care ei ți-o transmit e mai presus de orice aș putea scrie eu aici.

Pe de alta parte nu sunt nici împotriva lor, cred doar că ar trebui să facem tot ce putem ca să nu ajungem în situația asta.

Dacă e sa vorbim despre rata sarcinilor în rândul adolescentelor vă spun că procentul e îngrijorător: 43 din 1000. Ce se poate face? Cred că educatia sexuala este foarte, dar foarte importantă. Sau puteți să ii spuneți educație despre sănătate dacă cuvântul sex vă deranjează. Atât pentru fete cât și pentru băieți. Sau în special la băieți. Mie greu sa înțeleg cum de tot accesul acesta la informație în loc să scadă aceasta cifra, ea este în continua creștere. Și probabil asta se datorează faptului ca nouă, părinților, ne este încă jenă să vorbim cu ai noștrii copii despre asta. Evident că la 3 ani niciodată n-ar trebui să explicam unui băiețel la ce e bun un prezervativ și de ce îl folosim. Dar la 12-13 cu siguranță ar trebui.

În Suedia, 7 din 1.000 de mame sunt minore. În această ţară a fost aplicat un program naţional de educaţie sexuală încă din 1956, iar de la 14 ani elevii primesc prezervative.

Nu știu dacă e bine să ai un copil la 16 ani sau nu. Nu știu ce decizie e bine să iei, nu știu cum e să fii în acea situație așa că mi-e incredibil de greu să-mi fac o părere și nici măcar nu cred ca sunt îndreptățită să o am. Tot ce știu e că ar trebui să facem noi ca părinți tot ce putem pentru a nu se ajunge acolo.

E greu și la 30 de ani să ai un copil, să știți. Mai ales dacă ai cariera în ascensiune sau dacă din contra, n-ai bani de azi pe mâine. Aici pot să spun că pentru noi n-a contat niciodată asta. Și poate vă gândiți că ce știu eu, conduc o mașină bună, avem un bussines care Doamne ajută merge bine, dar și noi am fost în situații dificile. Și cumva cu credință în Dumnezeu și cu mindeset-ul potrivit am reușit să o scoatem la capăt. Se poate. Dragostea pentru copilul tău naște în tine puteri inimaginabile și îți dă o forță interioară incredibilă.

Poate vă întrebați de unde a pornit nevoia mea de a scrie aceste rânduri. Mi-a ajuns recent la urechi o situație în care o mamă încercă să convingă o femeie însărcinată să avorteze. Pentru că ăștia mici nu sunt altceva decât un car de probleme la casa omului. Aha.

Iar mie, mamă de doi și femeie care are în jur multe alte femeie care și-ar dori un copil mai mult decât orice dar nu au reușit încă, mi se pare îngrozitor. Nimic pe lumea asta nu îți dă dreptul să convingi pe altcineva ce să facă cu viața copilului ei.

Exact ce vă spuneam la început, toate am avut frici și griji atunci când am aflat că suntem însărcinate sau doar când ne-am imaginat ca fiind mame acum sau peste 10 ani. Dar în ochii mei a convinge pe cineva sa facă  un avort este egal cu a lua o viata.

Aceasta decizie cred că este extrem de personală dar și extrem de dureroasă, indiferent care ar fi motivul pentru care ajungi acolo. Și toată lumea cred că știe că o rană sufletească doare înzecit mai mult decât una fizică. Tocmai de acea cred că nimeni, niciodată, nu ar trebui să judece sau să sfătuiască pe nimeni legat de asta.

Dacă ți-am adus un zâmbet pe buze, o emoție în suflet sau o informație valoroasă, te rog să îmi dai de veste. Pagina de FB este aici: Amina Tomescu-BLOG

Spread the love
  • 46
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: