Am ajuns să fim judecați pentru credința noastră

Am zis că mă rup de evenimentele recente și revin la a scrie despre copii și viata frumoasa. Dar nu pot, nu găsesc sens în asta, atâta timp cât vad în jur numai ura și dușmănie după referendumul asta.

N-am comentat la nici o postare pana azi, n-am purtat discuții în contradictoriu cu nimeni pana ieri. Dar nu pot sa tac când vad ca atunci când spui „Dumnezeu” sau „credință” sar alți 50 sa vorbească despre știința.

Așa că vă spun aici tot ce am de zis, ca să rămână scris.

Știința nu exista fără Dumnezeu

Știința spune ca te naști gay. Tot știința spune ca exista tulburări de comportament. Știința spune…

Știința nu spune nimic, defapt. Știința le știe pe toate, dar nu știe sa dea viata. Doar Dumnezeu face minunea asta. Deci fără Dumnezeu ar mai fi oameni de știință?

Credința nu se judecă

Tatăl meu e musulman. Mama ortodoxa, eu sunt botezată ortodox. Am crescut înconjurată atât de Biblie cât și de Coran. Știu cum arată lumea și dintr-o parte, și din alta. Nu mi-am pus niciodată problema ca as putea fi altfel decât ortodoxa. Dar pana când nu stai la masa, pana când nu intri în casele altor oameni nu poți sa știi cu adevărat ce înseamnă toleranta și ce nu.

Dacă am învățat un lucru din copilăria mea acela e ca indiferent de situație, indiferent de circumstanțe trebuie sa respecți credința celuilalt. Oameni buni, fără credința nu suntem decât niște oi rătăcite prin lume, nu facem decât sa speram la bani și relații dar când trebuie defapt sa tragem linie, n-avem pe nimeni.

Credința nu e doar în Dumnezeu. E în omul lângă care pui capul noaptea în pat, e în copiii pe care îi crești, e în prietenia curată pe care o ai cu cei apropiați.

Biblia

Am văzut într-un film explicația asta, și cred ca e pusă foarte bine în propozitii:

Dacă as vrea sa țineți minte ca Dumnezeu a făcut lumea, probabil v-aș spune o poveste despre cum a făcut-o în 7 zile.

Biblia nu se citește ca un roman, Biblia nu se citește făcând analiză pe subiect. Biblia se trăiește, se închide și se deschide când e momentul ei.

Ce ai face dacă copilul tău ar fi gay?

Una dintre cele mai manipulatoare întrebări care a circulat zilele astea. N-aș face nimic, pentru ca iubirea mea e necondiționată mereu, indiferent de cine vor fi sau ce vor face copiii mei. De asta mama e unicul om de pe pământ care are puterea asta divină, sau oare e tot știință? De asta o mama nu e chemata ca martor,  pentru ca o mamă ar muta și munții pentru copiii ei. În schimb as vorbi cu ei, i-aș întreba ce simt și dacă sunt siguri ca ăsta e drumul lor. Le-aș explica ca va fi un drum greu, pentru ca doar mama ii iubeste mai presus de orice.

Ce nu înțeleg este de ce trebuie ca eu cu orice preț sa fiu de acord cu tine? Pot sa tolerez oameni cu alegeri diferite, cu vieți diferite fără sa împărtășesc aceleași credințe. Dar nu poți sa ceri toleranță și acceptare pentru comunitatea LGBT în schimbul tăcerii noastre. Pot să tolerez orice atâta timp cât nu îmi pune mie căluș la gură. Referendumul a fost despre nimic, dar se pare ca ceva a făcut. A arătat câtă toleranță exista pentru cei împotriva trendului.

Da, cred în Dumnezeu. Asta nu are legătură cu homofobia, cu cine și ce face. Mi-e ciudă că nu pot să scriu aici toate poveștile pe care le-am auzit zilele asta, dar le-aș trăda încrederea oamenilor care nu mai au curaj sa spună ce au trăit sau trăiesc.

Să fiți bine.

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

2 thoughts on “Am ajuns să fim judecați pentru credința noastră

  1. Felicitari pentru articol si pentru curajul de a-l scrie. Nu stiu daca ai perdut vreun like pe fb in toata nebunia asta, dar cu siguranta ai castigat admiratia sincera a altora 🙂 Cat despre comenat in alte parti, am facut-o eu ieri si m-am lovit doar de ziduri…nimeni, sub nicio forma nu vrea sa dezbata sincer…totul se rezuma la esti cun noi sau impotriva noastra 🙁

  2. Felicitari pentru aceste ganduri. Exact asta am simtit si eu in aceasta perioada, si ma gandesc cu groaza, oare pana cand vom mai avea ocazia sa ne spunem aceste opinii care nu sunt „politically corecte” Mentionez ca nu urasc pe nimeni, nu am instigat la ura si doar sustin ceea ce este firesc si imi doresc si pentru copilasii mei o lume in care sa nu fie sexualizati de a varste fragede.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: