Frații se ceartă. Ce mă fac?

Mamele cu mai mult de un copil știu precis ca primesc des întrebarea asta. Da, frații se cearta și se împacă. Uneori se cearta mai mult, alteori deloc.

Ca în viata. Oricât de mult ai iubi pe cineva și oricât de puternica ar fi relația, tot sunt zile în care ai vrea sa dai cu el de pământ. Cam asa și cu frații. Nu m-am îngrijorat niciodată în ăștia doi ani de când suntem patru, nu cred ca certurile sau geloziile astea mici chiar conteaza pe termen lung. Eu sunt copil singur la părinți și înainte sa am eu copii nu mi-am dorit frati sau surori. Mi se părea suficient și chiar perfect ca pot sa am eu toată atenția. Acum nu mai cred la fel. Mi-ar fi plăcut sa am un om al meu, sânge din sângele meu, pe caee sa îl pot suna la orice ora și alături de care sa construiesc cele mai faine amintiți. Iar atunci când am știut ca vreau mai mulți copii nu am luat decizia asta pentru mine, ci pentru ei.

Așa cum și relația asta a lor încerc sa o construiesc pentru mai târziu, nu pentru acum neapărat. Iar pentru asta noi avem câteva reguli de baza, restul facem cum simțim.

Nu intervenim în certurile lor

Cum spuneam, se cearta des. Acum pe jucării, mai târziu pe spațiu și cine știe ce va urma. Ai mei sunt amândoi și atâta timp cât nu se rănesc în orice fel, ii las sa se descurce. Sa își găsească partitura lor pe care sa funcționeze și care să îi ajute și mai târziu. Dacă acum nu ii las sa își rezolve micile conflicte, mai târziu oare cum va fi? Oricât de imparțiala as crede eu ca sunt, ei cu siguranță ar simți ca sunt de partea unuia sau a altuia.

Nu vorbesc despre unul din ei cu celalalt.

Asta cred ca e o regula de bază în orice relație. Dacă am ceva sa ii spun Sofiei, ii spun ei. Și invers. Tine de încredere și de respectul pe care îl ofer fiecăruia dintre ei. Ca din mine au ieșit amândoi.

Fratele/sora e mai importanta decât oricine altcineva.

Nu ma supăr pe ei când fac front comun (da, au început deja), nu ii cert când își iau apărarea unul altuia în fata noastră sau a altora. Noah, cât e de mic, a învățat de la Sofia ca trebuie sa o apere asa cum îl apară și ea. Pana la urma poate nu e drept ce spun, dar eu s-au născut din aceiași părinți, au stat în aceiași burta și în aceiași casa. Asta e o zestre pe care n-ai cum sa o întreci.

Poate credeți ca sunt încă mici și nu contează. Poate e asa, dar datoria mea e sa încerc și sa nu repet greșelile pe care le tot aud de la bunici, părinți. Măcar sa le fac eu pe ale mele, nu pe ale altora.

Dacă ți-am adus un zâmbet pe buze, o emoție în suflet sau o informație valoroasă, te rog să îmi dai de veste. Pagina de FB este aici: Amina Tomescu-BLOG

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: