Frica copiilor de zăpadă. Și de întuneric. Și cam orice le mai trece prin cap.

Sofia vrea să fie casa luminată măcar puțin la orice oră, iar Noah a strâmbat teribil din nas la prima zăpadă. Au avut amândoi, pe rând și față de jucării diferite, niște frici teribile pe care singuri le-au învins odată cu vârsta.

Este o emoție și ca oricare alta nu este nici bună, nici rea. Este acolo, parte din dezvoltarea noastră încă de mici. Frica copiilor apare in general atunci când se întâlnesc cu obiecte sau experiențe noi, când descoperă lumea. Puteți să o priviți așa: frica este un mecanism de apărare față de necunoscut. Atunci când nu avem informații complete, se activează frica. Noi, adulții, putem percepe aceste frici ale copiilor ca fiind iraționale, pentru că noi știm bine și clar că zăpada nu te topește și întunericul nu te înghite. Dar cei mici încă nu. Și deși zăpada poate fi bau bau, focul poate să fie chiar wow. 🙈

Să vă dau un exemplu. Să zicem că vă întâlniți cu un șarpe care nu este veninos. Voi nu aveți de unde sa2 știți asta dacă nu sunteți experți în reptile, deci brusc va apărea frica cumplită că acolo e sfârșitul. Am exagerat puțin, dar ați prins idea. Așa și copiii. Zăpada e chiar distractivă, dar a apărut acolo peste noapte și a schimbat tot ce ei știau deja.

În general fricile ar trebui urmărite (nu cu făcălețul  ci așa din umbră), dar până la vârsta de 5 ani ele sunt perfect normale. E etapa copiilor de dezvoltare cea mai intensă. Așa spun specialiștii.

-să fim atenți ce anume îi sperie
-să le explicam pe înțelesul lor cum funcționează lucrurile. De ce avem întuneric, unde se duce soarele, cum se formează zăpada, cum reacționează un animal și de ce.
-să avem răbdare. Fiecare copil este diferit și poate avea nevoie de mai mult sau de mai puțin timp pentru a se acomoda cu ceva.
-să le citim povești despre fricile lor, Slavă Domnului există cărți bune, frumoase, pe înțelesul lor despre orice problemă.

-Nu îl aducem pe BAU BAU în casele noastre. Și nici un alt personaj negativ care vine și mănâncă/fură copiii. Nu rezolvă altceva decât că veți avea un copil și mai fricos.

– „Nu îți face nimic”, „Nu vei păți nimic”, „Hai, că nu te mănâncă” și alte fraze asemănătoare nu ar trebui folosite. De ce? Ia gândiți-vă la exemplul cu șarpele. Vouă vă este frică de moarte și cineva vă spune „e ok, nu îți face nimic”. Chiar v-ar ajuta?
Și nu doar ca nu ajuta, dar s-ar putea chiar să plantați acolo o idee care nici nu exista. Vă spun din experiență, nu din cărți

„Eu credeam că e ok, dar dacă mama spune așa înseamnă oare că pot chiar să pățesc ceva?”

-Nu îi certați și nu îi rușinați pentru ce simt. Frica e o emoție normală, am lămurit de la început.

-Nu îi forțați. În ritmul lor vor reuși până la urmă.

Știu, suntem părinți și am vrea sa2 ne protejăm copiii de orice este rău pe lumea asta, să nu simtă frica și să aibă curaj. Dar uneori cel mai bun lucru pe care putem sa îl facem este… nimic. Să avem răbdare și să fim acolo pentru ei.

Dacă ți-am adus un zâmbet pe buze, o emoție în suflet sau o informație valoroasă, te rog să îmi dai de veste. Pagina de FB este aici: Amina Tomescu-BLOG

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: