Sindromul mamelor supărate de Crăciun.

Știți, citeam astăzi în timp ce copiii dormeau de prânz, multe postări de mame supărate, triste și obosite. Toate spuneau cam același lucru: Crăciunul e orice numai liniște nu, ce pace în suflete când în casa e război pe jucării și copiii plâng de la prima ora a dimineții.

Pentru mine e al 6-lea Crăciun cu copii, doua dintre ele au fost cu nou născuți. Sofia avea o luna la primul ei Crăciun, iar Noah știți ca s-a născut pe 23 decembrie, practic eu am făcut un Crăciun în spital. A fost greu? Ohoho, as fi dat oricând o oala de sarmale făcute de mamă pe 5 minute de liniște, și va spun ca sarmalele mamei nu-s tocmai ceva ce as împărți ușor.

Și nu vreau acum sa fiu eu tipa aia cu blog care scrie doar despre viata perfecta și roz, ca știm cu toții ca asa ceva nu exista. Dar am fost fericita mereu, de fiecare Crăciun, chiar dacă copiii au făcut din el un maraton mai degrabă decât o sărbătoare liniștită. Dar știți de ce?

Pentru ca am avut așteptări puține. Sa va povestesc despre astăzi, de exemplu. Sofia s-a trezit la 1 am sa verifice bradul, nu venise moșul încă. Apoi din nou la 5 am, și ce credeți? Exact, venise Mosul. Deci asta am făcut noi 4, în plina noapte. Am desfăcut cadouri cu bucuria de copil, ne-am pupat cu ochii pe jumătate închiși și pe la 8 am pus micul dejun. La 11 mâncăm prânzul cu parintii mei și bunica iar la ora 12 trecute fix, amandoi ma trăgeau de mana ca vor la culcare. N-am luat mai multe de doua guri de mâncare consecutive fără sa fiu întrerupta de cineva mic.

Acum scriu articolul acesta în timp ce ei sforăie de prânz pe patul și în camera în care am copilărit eu și sunt convinsa ca pana la ora la care dumneavoastră cititi aceste rânduri ei vor mai fi făcut multe și mărunte.

Dar nu îmi doresc sa fiu pe o plaja fierbinte, nici singura într-o cabana la munte. Ca puteam sa ii lăsăm la mama și sa fugim. Dar n-ar fi fost Crăciun fără agitația dimineții și bucuria surprizelor. Și familia în jurul mesei, asa imperfect de perfecta cum e ea.

Știu că multora dintre voi va este greu în perioada asta. Poate soțul lucrează de noapte, poate sunteți plecați departe de familie, poate ați vrea mai multe cadouri, poate orice, voi le știți mai bine. Am fost, pe rand, în toate situațiile. Dar va asigur ca bucuria clipelor nu o aduce nimeni altcineva în afara de voi. Încetați sa mai așteptați copii cuminți, soți ca în filme și bunici fără supărări. Crăciunul și orice zi de altfel își au frumusetea în darurile pe care vi le faceți voi.

Astăzi la 5 dimineața puteam sa mor de nervi și sa spun ca tot Crăciunul e distrus, sau puteam sa ma bucur de bucuria clipelor care nu mai vin. Știți ca se zice ca frumusețea e în ochii privitorului? Asa e și cu magia.

PS: dacă vreți sa știți ce am primit, sa știți ca nu va spun. Dar va asigur ca moșul arunca un ochii și pe Facebook, ca să știți ce sa faceți pentru Crăciunul următor.

Dacă ți-am adus un zâmbet pe buze, o emoție în suflet sau o informație valoroasă, te rog să îmi dai de veste. Pagina de FB este aici: Amina Tomescu-BLOG

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

3 thoughts on “Sindromul mamelor supărate de Crăciun.

  1. Oricat de multe sau putine asteptari ai avea, lipsa somnului si agitatia creata de sarbatori, cu un copil mic e coplesitoare… oricat de simplu ai vrea tu sa para prin ce ai spus. Ori ai ajutoare, ori nu stiu… Nu sunt mama suparata, sunt doar mama obosita a unui copil de 1an 6l, mega mofturos la mancare, in plina eruptie dentara, etc… e greu sa o faci pe fericita si aia zen in conditiile astea. Sunt doar recunoscatoare si fericita ca am un copil sanatoa si noi la fel. In rest , sunt mult prea obosita.. nu am ajutoare deloc. Sarbatori fericite.

  2. Oricat de multe sau putine asteptari ai avea, lipsa somnului si agitatia creata de sarbatori, cu un copil mic e coplesitoare… oricat de simplu ai vrea tu sa para prin ce ai spus. Ori ai ajutoare, ori nu stiu… Nu sunt mama suparata, sunt doar mama obosita a unui copil de 1an 6l, mega mofturos la mancare, in plina eruptie dentara, etc… e greu sa o faci pe fericita si aia zen in conditiile astea. Sunt doar recunoscatoare si fericita ca am un copil sanatos si noi la fel. In rest , sunt mult prea obosita.. nu am ajutoare deloc. Sarbatori fericite.

    1. Hei, te salut! Nu am ajutoare și știu ca uneori e teribil de greu. Dar am învățat ca putem sa vedem ce ne lipsește sau putem sa vedem ce avem. Sper ca ești bine. Te îmbrățișez.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: