Nu mai credeți tot ce citiți pe bloguri.

Întâi să vă spun ce cred eu despre bloguri, în general, și despre al meu în particular.

Sunt pagini cu experiențe de viață, povești despre lucrurile prin care cel care scrie a trecut și care pot aduce ceva în viețile celor care citesc. Fiecare articol pe care îl scriu pleacă spre voi cu gândul acesta:

Dacă cel care citește găsește măcar un rând care să îl inspire, misiunea mea e îndeplinită.

Asta nu înseamnă că toată viața mea e pe blog. Nu înseamnă nici că tot ce spun eu e litera de lege. Nu înseamnă nici măcar că am dreptate întotdeauna. E doar adevărul meu trăit atunci, experiența și concluziile mele. Și mai cred că ceea ce scriu pe blog trebuie să lase „un zâmbet pe buze, o emoție în suflet sau o informație valoroasă”, asa cum îmi închei fiecare articol de 2 ani încoace.

Și noi bloggerii avem copii care ne fac răi, copii care tipă uneori, copii care se mai ceartă sau care fac dezastre pe unde trec. Și noi avem bărbați care ne supăra, certuri sau discuții. Și noi avem facturi neplătite, zile proaste și perioade în care nu mai vedem lumina de la capătul tunelului.

Scriem și despre astea uneori, că doar oameni suntem. Dar cred că blogurile sunt făcute să aducă o stare de bine, nu să povestească dezastre. Sunt menite să provoace discuții, glume sau păreri diverse.

Anul trecut îmi scria o cititoare pe blog mesajul acesta:

Știți ce tare m-a bucurat? E foarte important să ne dăm seama că în spatele ecranului e tot o mamă, un om viu, care dintr-un motiv sau altul ne place. Dar ca orice prieten pe care îl aveți, nu cred că mereu sunteți pe aceiași lungime de undă. Asta nu înseamnă nici că îți iei bagajele și pleci, nici că îl jignești dar nici nu trebuie să taci. Îți spui părerea când ai ceva de zis, purtați o discuție și mai vedeți apoi.

Doamne ajută ca pana acum am fost ferită de răutăți gratuite, hate-ul asta care tot există în online. N-am fost așa norocoasă când vine vorba de colegele cu bloguri, dar noi să fim sănătoși. Mi-a spus odată o prietenă la cafea, blogger cu vechime, să am mare grija la prietenii în online. Am zis atunci că e ea prea blonda, dar după ce mi-am furat-o, am zis vai și vai mai bine te ascultam.

Ce voiam eu să vă spun e să citiți doar ce vă place, de la cine vă place și mereu să știți că ceea ce citiți nu e toată viata persoanei care a scris, doar o parte din ea.  Sigur știați și voi asta, dar uneori online-ul e tare păcălicios. 😂

Dacă ți-am adus un zâmbet pe buze, o emoție în suflet sau o informație valoroasă, te rog să îmi dai de veste. Pagina de FB este aici: Amina Tomescu-BLOG

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: