Cred că știu unde e problema.

Uneori alergăm atât de rapid prin viață încât nu ne dăm timp să ne oprim în loc și să privim în oglindă. Cine suntem? Ce ne place? Ce vrem cu adevărat? Pe cine vrem în viața noastră și pe cine nu? Ce ne doare? Ce ne face să spunem un lucru sau altul? Ce ne facem să acționăm așa?

Nu știu dacă în terapie ne întreabă cineva asta, nici nu știu dacă terapeuții ar mai avea pacienți dacă noi ne-am opri din când în când să stăm de vorba… cu noi.

Cu fetița mică care era supărată că nu poate să crească mai repede. Care nu înțelegea de ce nimeni nu pricepe ce simte și cum gândește. Și de ce nimeni nu încearcă să o întrebe?

Cu puștoaica care s-a trezit cu un picior în viața de adult și altul în copilărie, care nu voia să aleagă nici o parte, nici alta. Pentru că e tare fain să nu trebuiască să alegi. Să stai într-un limbo al vieții și să știi că poți orice dar nu vrei încă nimic.

Cu femeia devenită brusc și parcă peste noapte om mare. Care știe precis ce vrea și cum vrea, dar încă nu are o super putere care să o facă să nu îi mai pese de ce cred alții.

Cu mama care strânge în brațe și își iubește copiii, în speranța că orice decizie greșită ar lua, poate iubirea ține loc de tot. Pentru că știm că atunci când e vorba de copii ne pedepsim cel mai aspru, ne criticăm cel mai dur și nu există loc de greșeli.

Vine un gând, o mustrare de conștiință, de undeva din fetița, puștoaică, femeia sau mama de azi, și noi alergam prin viață și nu ne dăm timp să stam de vorba cu ea. Pentru că știm că s-ar putea să nu ne placa, mai mult ca sigur. Că o sa doară. Adevărul mereu doare, dar după el lasă ordine și liniște. Ca o rană deschisă e. Întâi ustură ca să treacă.

Am 27 de ani și am trecut prin toate până acum, deși nu simt nevoia să deschid aici o carte. Dacă ar fi să pot să dau cuiva un sfat, e asta:

Nimeni nu contează mai mult decât voi.

Dintr-un pahar plin ai apa să dai celui însetat. Dintr-unul gol, abia trăiești tu.

Dacă ți-am adus un zâmbet pe buze, o emoție în suflet sau o informație valoroasă, te rog să îmi dai de veste. Pagina de FB este aici: Amina Tomescu-BLOG

Spread the love
  • 24
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: