La 17 ani bătută în plina stradă…

După articolul de săptămâna trecută despre femeile abuzate verbal sau fizic de către omul care ar trebui să le apere, o cititoare, să îi spunem Ioana, mi-a scris povestea ei în speranța că alte femei se vor simți inspirate.

Nu sunteți nici singure, nici neajutorat. Și eu pot să scriu pentru voi doar până la un punct, nu am trecut prin asta și pot să vorbesc doar din perspectiva privitorului, dar e foarte important ca mesajul să ajungă la cât mai multe femei.

Așa că dacă simțiți că puteți ajuta, vă rog să îmi dați un mail la tomescuamina@yahoo.com, anonim sau cum vreți voi și eu promit să public toate poveștile voastre.

Și din ce văd în jur, aflăm că o femeie e abuzată uneori când e prea târziu…

Dumnezeu spune asa:
Ajuta-te ca să te ajut.

„Am citit articolul Aminei și am simțit durere în suflet. Durere pentru toate femeile care trăiesc o viață de abuz, așa cum am trăit și eu cândva.

L-am cunoscut pe fostul meu soț când aveam 17 ani, un an mai târziu primeam în loc de flori o bătaie în mijlocul străzii. Eram tineri, primul an a fost ca un basm frumos până când am vrut să ies într-o seara cu fetele. M-a bătut atât de tare încât am simțit durere în corp o perioadă bună, în suflet simt și acum. Nimeni n-a văzut, pentru că nenorocitul lovea fără să lase urme.

Am avut o familie care m-a iubit și răsfățat de mică, suport moral, iar ai mei au avut o relație bazată pe respect și înțelegere. Nu am văzut certuri în casă și nici în jurul meu. Nici azi, după multe ore de terapie si liniște sufletească nu reușesc să îmi dau seama de ce am stat 10 ani lângă un așa om. Atunci credeam că din iubire. Dar acum aș spune că de frică. Frica că nu sunt suficient de bună să merit altceva. Acum e tatăl copilului meu și o viață întreagă voi fi „legată” de el.

Din fericire este un tată mai bun decât a fost soțul meu, dar eu pot doar să îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat puterea să plec și să îmi iau viața în mâini. Când am hotărât că vreau o altă viață am plecat cu o valiză de haine pentru copil și ce aveam pe mine. 3 luni am strâns bani pentru chirie, mi-am găsit un loc de muncă la o firmă de curățenie și am plecat. Deși aveam o facultate terminată și educația de acasă, mi-a fost greu să găsesc altceva la început. El nu mi-a dat voie să lucrez niciodată.

Povestea mea e mai mult decât aș putea eu să scriu în câteva cuvinte dar sunt absolut sigură că dacă eu am reușit, ați putea și voi.

Nu mai ascundeți de nimeni tot ce simțiți și coșmarul prin care treceți. Nu vouă trebuie să vă fie rușine, ci omului care îndrăznește să vă lovească. Nu stați 10 ani, nu faceți copii cu astfel de oameni. Sunt bolnavi și pe ei nimic nu îi schimbă. Doar că boala lor nu îi distruge pe ei, ci pe voi.”

Dacă ți-am adus un zâmbet pe buze, o emoție în suflet sau o informație valoroasă, te rog să îmi dai de veste. Pagina de FB este aici: Amina Tomescu-BLOG

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: