Sistemul Waldorf și schimbarea pentru noi.

Am făcut pasul. Am mutat copilul dintr-un sistem incorect și inuman.

Trei luni am rezistat în învățământul tradițional de stat. Atât am putut, și eu dar și ea. Vă rog sa înțelegi din start că nu generalizez. Știu și sunt conștientă că există cadre didactice cu multa dăruire, dar întreg sistemul este unul prost făcut, îmbătrânit și totalitar.

Din respect pentru cei care au ales să rămână la vechea școală a Sofiei nu voi detalia experiența noastră. A fost una foarte nefericită, deși în prima zi de școală Sofia abia aștepta acest moment. În ultima zi din vacanță de Crăciun a început să plângă de groază că va trebui să se întoarcă. Un copil în clasa 0 ,dupa trei luni de școală. Practic școală nici nu începuse în adevăratul sens al cuvântului.

Așa că am dat din coate și am ales pentru ea o școală cu predare Waldorf. Probabil că voi scrie mult timp de acum încolo despre asta, dar vă povestesc ce știu până acum.

Întreaga pedagogie Waldorf se bazează pe dezvoltarea emoțională a copiilor, cu atenție sporita către tipologia fiecărui copil în parte. Înscrierea în școală se face chiar după acest criteriu. Se face un interviu cu directorul scolii și cadrul didactic, interviu în care ne cunoaștem și vedem dacă școala se potrivește cu noi și noi cu școala.

Nu e suficient doar să citești online despre Waldorf, e mai mult decât atât. Apoi ni s-a cerut să scriem un interviu care să cuprindă informații despre noi, părinții. Timpul pe care îl petrecem cu copiii. Dacă există bonă sau nu și ce rol are ea în viața copilului. Apoi să povestim despre copilul nostru, cum este, ce îi place și ce nu, puncte tari și puncte slabe, cum reacționează în diverse situații, apoi așteptările pe care le avem noi de la școală.

Nu exista competiție în sistemul Waldorf, sau cel puțin nu așa cum o știm noi. Copilul concurează doar cu el, nu cu cei din jur, pentru că doar așa îți poți atinge potențialul tău maxim. Nu există rușinare sau discriminare.

Este un sistem în jurul căruia există multe controverse și preconcepții. Sunt sigură că nu se potrivește pentru toată lumea, cum e și normal, suntem doar diferiți și noi și copiii noștri. Dar sunt câteva mituri pe care aș vrea să le lamuresc:

-sistemul Waldorf nu este nici pentru copii cu dizabilități, nici pentru copii slabi. Este doar un alt fel de sistem gândit în jurul copilului, încă nou la noi în țară deși avem, în București cel puțin, astfel de școli de aproape 30 de ani.

-copiii nu se pot integra în societate după, riscă să fie depresivi sau cu rezultate foarte slabe. Nimic mai fals, deși vă spun sincer că am întrebat foarte mulți oameni care au terminat școli sau licee Waldorf în țară sau în Germania. Toți sunt oameni foarte faini, realizați și ce am auzit a fost exact opusul. Unii studenți care au făcut școală Waldorf se descurcă mult mai bine decât cei care veneau din sistemul tradițional. Pentru că învață de mici cum să învețe. Pentru că sunt respectați și educați prin blândețe. Evident că există și excepții, sistemul waldorf nu exclude educația de acasă.

-dacă vrei să revi la sistemul tradițional, nu se mai poate. Aici e ceva adevăr, copiii de la Waldorf învață în alt ritm, pe etape. Asta înseamnă că ei în fiecare săptămână au primele două ore o materie de bază, apoi pauza mare, apoi restul orelor. În fiecare săptămână se schimbă materia de bază și tot așa. Dar la sfârșitul clasei a patra, a opta sau a doisprezecea ei sunt la același nivel cu cei din sistemul tradițional.

La clasa 0 nu se folosesc stilouri sau creioane. Copiii lucrează cu ceva creioane din ceara de albine, cum sunt cele de mai jos. Asta pentru că ei încă învață cum să își folosească mânuțele, să își dezvolte motricitatea fină.

Creioane cerate pătrate (au și normale și așa ) 

Cam asta știu până acum. Ah, mai știu că Sofia este incredibil de fericită. Având în vedere că ne-am trezit târziu cu această mutare a Sofiei, am mai găsit un singur lor la clasa de germană matern. Pentru cei dintre voi care mă citiți de puțin timp, am povestit AICI cum a fost experienta la grădinița germana unde a făcut un an și jumătate. Asta a fost cea mai mare frică a mea, că se va reactiva în mintea ei toată experiența de atunci. Dar din contră, e foarte fericită și o văd cum își reamintește foarte multe lucruri de la o zi la alta.

Sper să fie bine în continuare și dacă vreți un sfat, nu vă grăbiți când alegeți școala. Până când nu ajungi acolo, nu îți dai seama cât de important este cu adevărat. Mergeți la interviuri, cereți să cunoașteți învățătorul, puneți orice întrebare vă trece prin cap și documentați-vă temeinic. În cazul meu nu a fost suficient, înainte cu o săptămână să înceapă școala cineva a hotărât că ar trebui să mai înființeze niște clase cu oameni pe care nu îi cunoșteam și despre care nu știam nimic. Și da, omul sfințește locul.

Clasa Sofiei

Dacă ți-am adus un zâmbet pe buze, o emoție în suflet sau o informație valoroasă, te rog să îmi dai de veste. Pagina de FB este aici: Amina Tomescu-BLOG

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: