Copiii nu ar trebui să audă orice.

Sau mai bine zis ar trebui sa avem grija ce le spunem copiilor. 

Cred ca despre toate acestea am scris la un moment dat într-un fel sau altul dar am zis sa le reiau astfel încât sa fie la un loc. Va spun sincer ca pe toate (mai putini punctul 4, asta e ceva ce sigur nu as face niciodată) le-am încercat într-o forma sau alta, tocmai asa știu ca nu ajuta cu nimic, nu obținem ce ne dorim în felul acesta, ba din contra.

Nu.

Pe domnul NU, sau mai tânărul NU E VOIE, cred ca l-am scos toate pe gura. Dar problema nu e ca îl folosim, ci mai degrabă când îl folosim. Dacă copilul aude la tot pasul nu aia, nu e voie ailaltă, atunci când spunem NU E VOIE cu adevărat nu o sa ne mai audă nimeni. O sa fim doar un disc stricat și enervant care rulează pe fundal.

Ai grija.

Oho, aici e nevoie de muuult auto control. Ne iubim omuleții ăștia mici atât de mult încât am vrea sa ii protejam și de vântul care bate prea tare în jurul lor. Doar ca, ce sa vezi, dacă nu cad niciodată nu prea au cum sa învețe mersul. Dacă nu se ridica un pas mai sus pe scara, nu prea pot sa ajungă în vârf. Normal ca stam în preajma lor ca un colac de salvare, dar unul fără sirene și care striga „Ai GRIJĂ!” la doi din trei pași.

E valabil și în viață, dacă nu greșești nu prea ai cum sa înveți.

Nu plange.

Și despre plâns am scris mult când era Sofi mai micuță, auzeam la tot pasul „Vaiii, asa fetita mare și plângi?” sau „Ce urata ești când plangiii”. Plânsul face bine, ne eliberează de toate emoțiile negative și de tot tumultul acumulat. Pentru ca emoțiile astea pe care le simțim nu dispar pur și simplu dacă ne oprim din plâns. Ba din contra, le reprimam și ies la suprafață când ne e lumea mai draga. E valabil și pentru copii la fel, doar ca noi avem acum puterea sa ii învățăm, și băieți și fetite, ca doar oamenii cu adevărat puternici pot sa plângă fără sa se simtă rușinați.

Jigniri, directe sau indirecte.

Aici nici nu cred ca exista explicație. Pur și simplu trebuie sa ne gândim cum ne-am simți noi dacă soțul sau mama ne-ar face enervante, proaste, bune de nimic sau mai știu eu cum. În loc sa le spunem copiilor ca sunt murdari, de exemplu, am putea sa le spunem ca bulza, pantalon s-a murdărit. Vedeți diferența? Nu ei sunt într-un fel sau altul, ci mai degrabă lucrurile din jur.

Desert după ce farfuria e goala.

Aici am trișat de atâtea ori ca nici nu mai țin minte numărul. Unul la mana pentru ca mie îmi place sa mănânc dulce, știu, am o relație foarte defectuoasa cu mâncarea. Practic, dacă știu ca avem o prăjitură în frigider, mănânc atât de repede doar ca să pun gura pe ea cât mai curând. Știți ca se spune sa faci ce zice popa, nu ce face popa. Doar ca acasă copiii fac fix asa cum vad la noi. Eu încerc sa mănânc Nutella pe ascuns, dar când ai un copil de aproape 7 ani în casa, e aproape misiune imposibila. Ar trebui sa repar relația mea cu mâncarea întâi, dar toate la timpul lor.

Și daca n-ați înțeles de ce nu e bine sa le dam dulce după masa, asta e motivul. Sa nu ajungă ca și mine. Dumnezeu știe ca dacă nu aveam gena bună acum eram obeza sigur.

Dacă ți-am adus un zâmbet pe buze, o emoție în suflet sau o informație valoroasă, te rog să îmi dai de veste. Pagina de FB este aici: Amina Tomescu-BLOG

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: