Ce am făcut eu azi?

Pai, dacă ați urmărit postările de pe pagina de Facebook știți deja ca am avut câteva zile low. O durere de măsea care încă insista sa muște din mine, mult de lucru și stare de… nimic. Luni am încercat din răsputeri sa ajung la pilates, la Victoria. Nici o șansă. Am ajuns la ea la studio, pe Calea Victoriei la 9:05, adică deja în întârziere. M-am plimbat în cerc pana la 9:40 sa caut un loc de parcare, un loc într-o poarta, într-o parcare privata, oriunde. N-am găsit și am plecat cu buza umflata la atelier.

Dar după doua zile asa, astăzi am zis sa îmi dau un șut în fund și sa ma restartez. După ce am luat-o pe Sofi de la școală am vrut sa mergem acasă sa ne culcam, dar pentru ca Lucian a avut încă de lucru am mai rămas și noi în oraș. Ne era foame tare, asa ca am plecat cu Sofi sa luam prânzul împreună.

Știți ca noi mamele mereu spunem ca avem nevoie de ceva timp singure ca să ne relaxam. Ei, de data asta întâlnirea cu fata mea a făcut magie iar eu mi-am dat seama ca relația mea cu ea e fix în momentul ala perfect pe care ai vrea sa îl oprești în loc. Adică e destul de mare încât sa ma super distrez cu ea, dar suficient de mica încât sa nu fie lovita de adolescenta și ifosele care vin la pachet cu ea.

Ne-am pierdut minute în șir „barfind” meniul și alegând ce sa mâncăm. Voiam sa ne luam diferit ca să facem schimb de porții. Ea și a luat un fresh de portocale iar eu ceva cu bule 🙈. Doar e zi de răsfăț, nu? Treaba e ca eu cu măseaua mea mănânc asa prost încât Sofia a ajuns sa mănânce și portia ei și pe a mea. Nu știu unde a încăput totul într-o fetita asa silfida.

Apoi ce credeți? Ne-am făcut poze, normal. Ne-am maimuțărit și i le-am trimis lui tati care era la atelier cu clienții. Apoi am cerut ceva hârtie și pix și ne-am jucat spânzurătoarea. Când ne-am plictisit și de asta ne-am pus pe dansat amândouă.

Va spun, e magic sa lași preconcepțiile de adult cu nasul pe sus și sa te simți bine și relaxat. Asta nu înseamnă că trebuie să îi deranjam pe cei din jur și tocmai de aceia eu aleg deobicei restaurante unde stiu ca e mai gol și care sunt child friendly.

Ei, și normal ca după toate astea avem nevoie de ceva energie asa ca ne-am porcit pana la capăt și am împărțit un lava cake cu înghețată. Glumeam cu Sofia ca sigur, sigur imediat după ce apare prăjitura ajunge și tata. Și ce credeți, în timp ce ospătarul venea cu prajitura, Lucian intra în restaurant.😂

M-am simțit azi exact asa cum visam cu ochii deschiși când era Sofia la mine în burtica. Sa am o prietena cum nu mai e alta pe lumea asta, sa radem la aceleași glume și abia sa așteptăm să petrecem timp impreuna. Dacă trecem dincolo de bariera asta de „eu sunt mama și trebuie sa fiu pe un piedestal”, viata e absolut fantastică cu copiii noștri. Și ce credeți? Ei abia așteaptă sa ne facă pe plac, vor doar sa coborâm lângă ei și să îi privim în ochi.

Disclaimer: distractia și timpul petrecut împreună nu sunt condiționate de ciocolata sau restaurante. Aveți nevoie doar de voi și chef de vorbă. Ciocolata poate să fie doar bonus și asta cât de rar se poate.

Dacă ți-am adus un zâmbet pe buze, o emoție în suflet sau o informație valoroasă, te rog să îmi dai de veste. Pagina de FB este aici: Amina Tomescu-BLOG

Spread the love
  • 42
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: