Povestea internării în spital.

După cum deja poate bine știți, avem astăzi 11 zile de când sunt internata cu Sofia în spital la Grigore Alexandrescu. Pentru ca foarte multe dintre voi mi-ați scris și pentru ca am prins câteva ore de respiro, ma zis sa va povestesc toată aventura noastră.

Acum 2 săptămâni am mers cu Sofi la medicul de familie pentru ca avea febra și varsaturi. Ne-a dat o rețetă iar diagnosticul a fost viroza respiratorie și entero viroza. După 5 zile de tratament antibiotic!, într-o sâmbăta dimineața, s-a trezit cu dureri puternice în piept, pe partea stânga. Am plecat cu ea la camera de garda iar de atunci ne aflam în spital.

Diagnosticul acum este de pneumonie cu pleurezie, face tratament cu antibiotice, injectabil și perfuzabil, la fiecare 4h. Am schimbat 5 branule, făcut 4 radiografii și 6 ecografii pana acum.

Starea ei clinica este… perfecta. Fara febra de marțea trecuta, fara tuse de vineri. Singura problema este ca pleurezie asta, care în termeni populari este apa la plămâni, nu pare sa se retragă. Nici nu creste, dar nici nu scade încă. Toată nebunia se pare ca a pornit de la un pneumococ foarte rezistent la antibiotice care și-a făcut de cap și a migrat în plămân pe timp de viroza și deci imunitate slăbită.

Acum așteptăm pana joi-vineri, repetam eco și ne rugam ca lichidul sa arate ca este în scădere. Altfel va fi nevoie de o intervenție invaziva sau de puncție. Vom vedea, încă am speranța că nu vom ajunge acolo, știu ca e puternica și corpul ei va lupta.

Va spun sincer ca sunt uimita de întregul sistem pe care și l-a creat în jurul ei. Ca un scut de auto apărare. Pune mana peste mana cu branula pe timp de perfuzie ca să fie sigura ca nu va durea. Pe timp de tratament injectabil trimite durerea pe un curcubeu sus în cer la unicornii vindecători.

Are o lumea plina de bunătate și magie, de mai multe ori a plâns de nedreptate, de durerea ca sunt atâția copii bolnavi și nu înțelege de ce mai mult decât a plâns pentru propria ei durere.

Când mai prind câteva clipe libere am sa va povestesc și despre întreaga experienta într-un spital de stat. Este cu plusuri și minusuri, dar per total ma înclin în fata personalului de aici. Va povestesc în curând de ce.

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

5 thoughts on “Povestea internării în spital.

  1. Abia acum citesc articolul asta si cat de grav a fost. Doamne, multa sanatate si putere voua ca parinti, sa se refaca repede-repede si sa va bucurati de vremea frumoasa de afara! Te imbratisez 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: