Copiii tai se inteleg?

 

 

Primesc asa des intrebarea asta de la alte mame si o inteleg perfect. Eu nu am frati sau surori, mult timp nici nu mi-am dorit, mi se parea ca ar fi greu sa o impart pe mama cu altcineva. In schimb acum mi-as dori sa am pe cineva, sange din sangele meu cu ar spune Danny (fanii GOT stiu ce zic). Din totdeauna am stiut ca voi avea cel putin doi copii si am simtit ca toata dragostea noastra pentru ei cumva se va revarsa.

Cand eram insarcinata cu Noah mi-am facut un milion de ganduri. Oare cum va reactiona Sofia? Oare cel mic va fi la fel ca ea? Am facut tot ce scrie in teorie, i-am povestit mult despre venirea pe lume a fratelui ei si ne-am dat amandoi peste cap, si eu si Lucian, sa o facem sa nu simta pic de gelozie, despre asta am povestit deja aici .

Doi ani si jumatate mai tarziu pot sa spun ca e imposibil sa nu existe certuri intre frati, mici gelozii. Am invatat cu totii ca sunt absolut normale, si ca asta nu inseamna ca ei nu se iubesc sau ca relatia lor nu va fi una sudata si frumoasa in viitor.

Zilele trecute imi povestea Sofia ca s-a certat nu stiu cu ce coleg la scoala, iar eu intreb ce parerea a avut Frau despre cearta lor. Eram curioasa sa vad cum manageriaza conflictele, recunosc. Raspunsul Sofiei a venit la pachet cu multe ganduri la mine:

“-Pai Frau nici nu stie certurile noastre, mami. Nu ii spunem cand ne certam asa, ce, colegii sunt familia mea de la scoala. Ne mai certam, ne impacam. Ce, cu Noah nu ma mai cert? Ma cert, dar tot il iubesc.”

Apoi a mai fost un moment cand mi-am dat seama ca si Noah gandeste cam la fel. Am inceput sa ne plimbam cu mijloacele de transport in comun, pentru ca cel mic e fascinat si Sofia la fel, iar eu nu imi doresc ca ei sa creasca intr-un cuib izolati de realitate. In timp ce asteptam in statie, de Sofia s-a apropiat un baietel mai mic care o tot necajea. Eu nu obisnuiesc sa intervin intre copii daca nu e necesar, cred ca e important sa invete sa isi gestioneze singuri conflictele pe care le au. Dar se pare ca Noah nu e chiar de aceiasi parere, a hotarat ca sora lui are nevoie de ajutor asa ca s-a asezat ca un scut intre ea si baietel, desi acesta era cu un cap mai mare decat el. Avea o pozitie asa hotarata si privirea incruntata incat si mie mi-ar fi fost teama sa o mai supar.

Scena asta s-a repetat de cateva ori, e foarte hotarat sa isi apare sora desi nimeni nu l-a invatat sau incurajat sa faca asta.

Acum daca e sa ma uit in urma, nu stiu dca toate teoriile aplicate au functionat sau nu, dar ce stiu sigur ca a avut efect este iubire. A nostra catre ei, simtita. Discutiile noastre cu ei la masa, despre familie si despre cum nimic pe lumea asta nu e mai important decat sa iubesti si sa fii iubit. S-au  certat mult timp, inca se mai cearta. Dar au invatat in ritmul lor ca indiferent cat de tare ne certam, trebuie sa ne iertam.

Iar de cand dorm amandoi in aceiasi camera, ma topesc in fiecare seara la culcare cand aud:

“-Noapte buna, SISI.

-Noapte buna, Noah.”

Iubiti-va copiii. E singurul lucru care funcioneaza cand toate celelalte dau gres.

 

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: