Ce te ajuta sa oprești țipetele către copii?

Cred ca ar fi tare util și sincer din partea noastră, a tuturor, ca nu exista mama fără de păcat. Tuoooate am țipăt la ăștia mici cel puțin o data.
De ce zic ca e util sa recunoaștem? Pentru ca negarea nu ne ajuta la nimic. Ca la un dependent, deși comparația e diferita, primul lucru e sa accepte ca asta e o problema și abia apoi sa vadă ce e de făcut cu ea. E clar ca nu e ok sa ridicam tonul la ei, preferam sa ii creștem cu iubire, respect și reguli, nu cu frica și teama.

Dar de țipăt, tipam. Ca oameni suntem și în păcat trăim, vorba papei. Și atunci ce e de făcut? Exista mau multe soluții, toate funcționează, trebuie doar sa vedeți exact ce vi se potrivește vouă. Sunt strânse de la mame ca mine și ca tine, deci mergeți pe încredere.

1. Respiram

Se spune ca al nostru creier are nevoie de 90 de secunde ca să iasă din starea de atac, sa își dea un restart cu alte cuvinte. Deci practic dacă reușim sa respiram adânc  secundele alea, sa oxigenam bine creierul, ar fi posibil sa ieșim din momentul critic la timp.

2. Apasam cu limba în cerul gurii.

O sa râdeți, dar asta e una din variantele care funcționează brici la mine. Deci se întâmplă o nefăcuta, îmi vine sa urlu din tot corpul, doar ca in loc sa tip apăs tare cu limba acolo sus. Sa încercați.

3. Ciocolata.

Varianta asta nu e recomandata deloc, dar ce sa zic, e delicioasa. Ciocolata se zice ca este afrodiziac, ne și răsplătim ca pe cățeluși, de dragul ei s-au dărâmat imperii, deci tipatul cade clar. Doar ca primim la schimb și kg in plus.

4. Facem calcule complicate

132×42. Scopul nu e sa dai răspunsul corect, ci mai degrabă sa îți „păcălești” creierul și sa ii distrau atenția de la nevoie de urlete.

5. Cerem o pauza

Dacă aveți copii mai mari, puteți sa le explicați, pe timp de pace, ca uneori va mai enervați și voi și ca în loc sa va certați preferați sa luați 2 3 minute de pauza. Eu asa fac cu Sofi, de cele mai multe ori se uita la mine și îmi spune

Hei, mami, ai nevoie de o pauza mica, nu-i asa?

Și uneori nimic nu va funcționa și vom tipa. Dar e foarte important sa ne întoarcem apoi și sa ne cerem scuze. Scuze din suflet, nu sa ii mituim cu dulciuri sau cu ciocolata, nici sa cedam și sa dam dreptate copilului (dacă dreptatea nu era la el). Pur și simplu sa le spunem ca regretam ce am făcut, ca am greșit și noi, cred ca e foarte important sa ne dam jos de pe piedestal. Nu uitați ca cei mici învață de la noi. Totul.

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: