Viața la curte. Ep. 1

Pentru cei dintre voi care ați deschis televizoarele mai târziu, noi ne-am mutat recent la casa. Apartamentul în care am locuit era la câteva străzi distanta, și credeam atunci ca nu exista oaza de liniște ca ea în București.

Pai puține știam eu. De casă nu va povestesc încă, aștept sa fie totul gata, mai avem încă de amenajat curtea și al doilea etaj cu terasa dar sa spunem ca suntem locuibili acum. Și cred ca ar trebui sa va mai spun ca sunt copil crescut pe asfalt, am locuit doar la bloc pana acum, iar bunicii tot la bloc i-am avut.

N-am crezut ca voi fi genul de om care sa stea la casa, mereu m-am văzut într-un apartament spațios, cu lift și tot confortul. Asta pana când am avut copiii și mai mergeam în vizita pe la prieteni. Aveau o libertate și o independenta pe care la bloc nu ar fi avut-o niciodată.

Credit poto: Sofia:x

Acum problema mai era cu locul și prețul. Voiam neapărat în București, avem multe drumuri de făcut zilnic la ateliere, copii la școală în oraș și știam ca oricât de frumos ar fi sa stai pe câmp, pentru noi ar fi fost imposibil. Și totuși nu voiam sa renunț la liniștea vieții de la tara, la verdeață și natura, la vecini cu care sa razi și sa glumești. Ai tot din punct de vedere logistic, voiam sa fie în zona de Nord. Din aceleași motive ca cele de mai sus.

Apoi mai era problema prețului. Bani de Primăverii nu aveam, asa ca am cautat pana am obosit. Cautam de aproape 4 ani când am găsit căsuța noastră. Eram la capătul răbdării, nu mai suportam sa vad vizionari, sa asist la negocieri și tot asa.

Dar când nu mai speri atunci se întâmplă. Acum stam în Bucureștii Noi, o zona care clar nu primește credit pe cât ar merita. Parcul Bazilescu e peste strada, avem și metrou aproape, dar astăzi am plecat la prânz cu Sofia sa ne plimbam puțin printre străduțe.

Am cules flori, am mâncat dude, corcodușe și cireșe de pe strada, ne-a prins o ploaie de vara și ne-am adăpostit sub un nuc, ca în povesti. Exista și case noi și impunătoare, si case cochete cu jardiniere la geamuri dar și case bătrânești și curate, cu oameni în vârstă care mai ies la poarta și te saluta. Am văzut și o curte cu găini. Sofia era prea obosita după 2h de umblat, dar eu as fi mers și pana în capătul străzii pana la lac.

Partea și mai frumoasa e ca avem super vecini, aseară am stat la poarta pana la 1 noaptea cred, dar am plătit a doua zi pentru asta. 😂

PS: știu ce înseamnă să stai într-un apartament mic si sa visezi la un spațiu ai mare, asa ca as vrea ca acest articol sa nu va întristeze ci mai degrabă sa va motiveze sa obțineți orice visati, indiferent.

PS2: cu broscuțele din curte încă nu sunt prietena, le invit cu drag sa își mute piciorușele pe lac.

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

3 thoughts on “Viața la curte. Ep. 1

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: