Stoenești, trașcareta și excursia perfecta.

Va povesteam ieri seara ca am profitat de aceasta mica vacanta și am fugit puțin cu gașcă de prieteni.

A fost prima oara când am plecat în zona aceasta, și va povestesc despre ea pentru ca știu sigur ca e o experiență foarte faina pentru familii și copii. La o ora și jumătate de București, în Stoenesti, exista un mal de râu unde poti face un grătar ca altadata. Zic ca altădată, pentru ca acum toate zonele de ieșit la iarba verde din zona Bucureștiului sunt ori foarte aglomerate, cu muzica multă și proasta, ori foarte murdare.

Satul asta pare cu totul oprit în timp, cu liniște, cu vaci și cai care pasc în voie, cu miros de iarba proaspătă și zgomot de apa. Și pentru ca anul asta Sofia nu poate călătorii cu avionul și nici la mare nu putem merge, am decis sa o împrietenim cât mai mult cu natura, cu România, și sa ii dam sa guste puțin din copilăria pe care am avut-o noi.

Zona nu e lipsita nici de distracții, exista aici parapantisti, pentru cei mai curajoși. Puteți urca pana în vârful dealului, la 1300m și sa coborâți cu parapanta. E o experienta pe care nu cred ca am curaj sa o încerc, dar niciodată sa nu spui niciodată.

În schimb am urcat cu trascareta construita de domnul Dan, dacă vreți sa știți mai multe despre ea va las AICI un reportaj despre ea, în sat e renumita ca a apărut și la  Discovery invenția aceasta. Eu pot doar sa va spun ca la urcare a fost cum a fost, dar la coborâre am simțit ca îmi îngheață sufletul de frica, am și plâns spre amuzamentul vecinilor de trascareta. În schimb copiii… copiii s-au distrat incredibil de tare.

Știți, aici pe asfalt povestim despre multe, dar alta e sa le povestești în timp ce le trăiești. Cum sus pe deal îngheța de frig, iar jos erau 35 de grade, cum arata ugerul unei vaci din care bem noi laptele, de ce dau caii din coada sau de ce exista gloanțe pe un deal.

Ati citit bine, gloanțe, pentru ca aici sus exista și un monument în cinstea celor 70 de soldați care și-au pierdut viata în timpul celui de-al doilea război mondial. Și asa ma bucur ca încă mai avem în țară locuri în care poți pune mana pe istorie, nu doar sa o povestești.

V-am lăsat mai jos și o harta pana la locație, dacă ajungeți pe acolo sa îmi spuneți cum vi se pare. Și aștept și de la voi dacă știți astfel de locuri în România, pensiuni speciale, sau orice va vine prima oara în minte și credeți ca ar fi frumos și pentru copii.

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: