Sa vorbim despre al treilea copil… Vine?

Nu mă gandeam ca voi mai primii aceasta intrebare după al doilea copil, nici măcar nu credeam ca am sa mi-o mai pun eu vreodată, dar uite ca se intampla tot mai des pe masura ce Noah crește.

Răspunsul meu la întrebarea “Cand vine al treilea?” e deobicei “Încă nu răspund la întrebarea asta.” Adevărul gol goluț este ca defapt încă nu am un răspuns la întrebare. Știu ca mereu m-am văzut ca mama de trei copii, dar știu ca NU voi face copii după 30 de ani. Asta e ce știu sigur, sigur. Iar cei care mă cunosc știu și ei ca eu cand spun ceva de obicei imi si iese cum visez. 

Eu nu am frați sau surori, cand eram mica chiar mi se părea ca sunt norocoasa sa am camera doar pentru mine, dar acum mi-as fi dorit mult sa am pe cineva al meu. N-am vrut sa raman doar la un copil fix din motivul acesta, pentru ca oricat s-ar certa pe jucăriile împărțite incorect, sau pe paharul cu apa mai gol cu un milimetru, știu ca va veni o zi cand se vor strange în brațe și se vor imparti toate bucuriile și toate supararile. Știu asta. 

Motivul principal pentru care încă nu știu dacă vom mai avea un copil sau nu este din cauza sanatatii. Sarcina cu Sofia nici n-am simtit-o, dar la Noah a fost foarte greu, am trăit cu frica de a îl pierde aproape 5 luni de zile, e un sentiment atat de greu de descris în cuvinte, doar cine a trecut prin asta înțelege ce spun. Acum mă simt și responsabilă în fața lor sa am grija de mine, de mama lor. 

Pe de alta parte ma gandesc ca n-as mai putea sa o iau iar de la capăt, sa schimb iar scutece, sa tin de manuta si sa cant pana adoarme. Apoi mai este și aventura prin care am trecut cu Sofia în spital, frica teribilă, suferința ei, neputința mea ca nu pot sa m tai in doua si sa stau cu amandoi copiii. 

Apoi mai este și discuția banilor, simt ca acum pot sa le ofer lor, în mod egal, o viata frumoasa, o educatie buna, experiențe plăcute. Ar fi greu sa impart la trei. Apoi ce credeți?

 

Tot eu vorbind sincer cu mine recunosc și sunt conștientă ca cele din urmă nu sunt motive cu adevărat. Asa ca ma intorc din nou la teama de nastere. Cred ca dacă cineva ar putea sa imi garanteze ca voi fi bine după ce nasc al treilea copil l-as face maine. Dar din păcate nimeni nu poate face asta, decat Dumnezeu știe ce ne așteaptă, așa ca acum asta fac și eu. Aștept sa vedem dacă pana la 30 de ani se schimba ceva, nu știu ce. Și mai cred ca daca imi va fi dat sa am 3 copii, îi voi avea oricat de tare mă opun sau nu. 

 

Sunt curioasa daca am printre cititoare mame care au trei cezariene și daca vreti sa imi spuneti cum a fost la voi? Stiu ca fiecare corp și poveste e diferită, dar uneori face bine sa auzi mai multe variante. 

 

PS: pragul acesta de 30 de ani nu este pentru ca as fi prea “batrana” după, ci doar este un prag pe care eu nu vreau sa îl trec. Am o vorbă, dacă tot m-am apucat sa fac copii de tanara, măcar sa nu mă lungesc pana la pensie. Deci pragul de 30 de ani e despre mine, nici decum despre varsta. 

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: