Mamă, ești bună doar când nu mă bați. 

 

Povestea pe care urmează sa v-o spun e scurta dar pe mine m-a marcat profund. 

 

Eram luni în Lidl, singura, la standul cu papetărie pentru școală, alegeam niște lfoarfece pentru mine și Sofia, ca astea dispar mereu din casa la cât de ocupata e ea sa facă tot felul de bricolaje.

 

Langa mine o familie cu o fetita de, să zicem, maxim 5 ani, cred ca mai puțin. Mama ii alege de pe raft ce își dorește, la care fetita incepe:

 

-Ești cea mai buna mama din lume, te iubesc asa de muuult. 

 

Eu zâmbesc complice cu mama ei, și eu primesc astfel de laude când astrele se aliniază în favoarea Sofiei. Mama fetitei îmi spune „ei, stiti cum e, suntem bune doar când cumpărăm ceva”. 

 

Nu apuc sa răspund ca se aude fetita:

 

„-Nu e adevărat mama, ești bună mereu, doar când  ma bați nu ești.” 

 

Nu știu ce a simțit mama ei, dar mie mi s-a rupt sufletul în doua bucăți. Nici un copil pe lumea asta nu ar trebui sa știe ce e bătaia, umilinta. Și tot copilul încerca să își liniștească mama, sa nu creadă ca o considera bună doar la cumpărături… 

 

Știți, vad și aud multe când ies cu copiii în parc, la cumpărături, și mereu zic ei, lasă, toți părinții avem și zile proaste. Și eu mai tip, și eu mai spun prostii pe care le regret, asa ca nu judec. Ma gândesc mereu ca în spatele unei mame nervoase sunt nopți nedormite, neputință, cine știe. Dar limita mea e la bătaie. De ce pe lumea asta ai putea sa te simți îndreptățit sa lovești un sfert de om? Ce poate sa facă ca să te aducă acolo? Care e motivul? 

 

Suntem adulți! Noi am decis singuri ca vrem sa fim părinți, sunt atâtea bloguri, site uri, prietene, mame, care spun ca e al naibii de greu sa crești un copil,deci nu cred ca poate spune nimeni ca a intrat în hora asta și se aștepta să fie ca în filme.. 

 

Nu va mai loviți copiii. 

Nu mai asistați muti atunci când vedeți un copil lovit.

Nu va mai ascundeți după deget când cineva va povestește despre cum și-a altoit copilul, dar doar puțin. 

Nu exista te-am bătut doar puțin. Ca pe ei nu durerea palmei ii marchează, aia trece în 5 secunde. Umilinta, frica, groaza, rușinea. Astea sunt cele care taie aripi. Și venite de la cine? 

 

De la persoana care ar trebui sa ii apere mai presus de orice…. 

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: