Insomnia mamelor

 

Ieri a fost o zi teribila, defapt un weekend intreg agitat. Practic am trecut pe acasa doar ca sa dormim. Sambata si duminica am avut doua petreceri de copii de la care nu puteam lipsi, iar duminica dupa amiaza am mers la scoala. Da, stiu, toata lumea credea ca am incurcat zilele cand spuneam ca mergem la scoala. 

In luna octombrie este Sarbatoarea Recoltei, una din sarbatorile importante si care se sarbatoreste cu fast in sistemul Waldorf. N-am uitat ca am promis un articol complet despre experienta noastra cu scoala Waldorf, e in lucru. Dar altceva voiam eu sa va povestesc.

Eram in masina cu Lucian, sotul meu, si parca in fata casei. Ne-am uitat unul la altul in timp ce ne desprindeam centruile de siguranta si ne-am dat seama ca ziua nu se terminase. Mai aveam copii de spalat, culcat, eventual sa ne mai spalam si pe noi daca apucam. Dar eram franti de oboseala, franti. 

Copiii au facut un dus rapid, iar la 19:30 dormeau dusi. Lucian dormea inaintea lor. Si cu toata casa in liniste, dar intr-un dezastru complet dupa weekendul acesta agitat, am urcat tiptil la etaj si m-am bagat in pat. Minutele treceau iar eu visam cai verzi pe pereti. Asa ca am coborat si am decis sa fiu productiva, ce Dumnezeu? Am bagat o masina de spalat rufe si una de vase, am strans din jucarii, am facut ordine. De aspirat n-am putut, am zis sa fiu draguta si sa nu trezesc toata casa. Nici pe etaj n-am umblat, i-am lasat in somnul lor pufos. Acum stau mot in varful canapelei si scriu. Si din cand in cand iubesc linistea asta din casa, noaptea. Cu ei ai mei, fiecare in camera sa, aproape de mine dar suficient de departe incat sa imi pot auzi gandurile. 

Dar inainte sa ma apuc de scris, ma gandeam in sine mea unde Doamne s-a dus toata oboseala alaturi de care am intrat pe usa? Nu va mai las sa stati cu sufletul la gura si va spun.:)) S-au mai bine va las o poza. 

Disclaimer: va rog sa nu urmati reteta mea de productivitate, stiu ca zilele in care voi mai putea manca ciocolata la miez de noapte imi sunt numarate dar insist sa ma bucur cu incapatanare de ele.

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: