Credința are nevoie de un PR bun. 

Zilele trecute am urmărit pe YouTube un interviu realizat de Anda  în care l-a avut invitat pe Dan Negru. Un alt fel de Dan Negru decât îl știam cu toți și care pe mine m-a impresionat. 

Spunea, printre altele, ca în zilele noastre e un act de curaj ca să fii un mărturisitor al credinței. Nu mai e în trend, nu mai e cool sa vorbești despre Dumnezeu. Am simțit asta pe piele mea ori de câte ori am scris articole despre credință, ori de câte ori spun lucrurilor pe nume atunci când vine vorba despre ceea ce cred. 

Tot el spunea în interviu ca biserica are nevoie de un PR bun, eu nu cred ca biserica. Biserica și credința pentru mine sunt doua lucruri foarte diferite. Credință e aia din sufletul meu și al tău, sunt învățămintele primite de la mama care la rândul ei le-a primit de la bunicul ei. Sunt poveștile spuse la ceas de seara cu Lucian, soțul meu, care este un om foarte credincios și foarte modest. Sunt întâmplările prin care am trecut pana la vârsta asta și din care am ieșit parca scoasa im brate de un înger. Sunt lucruri care vin din sufletul meu. Exact ca iubirea. O simți cum curge prin tine, dar nu o poți explica în cuvinte. 

Dar mi-ar plăcea sa simt ca sunt scoase la lumina toate lucrurile astea, sa nu mai fiu privita ca o ciudata când îmi fac semnul crucii în fata bisericii sau când spun „Doamne Ajuta” sau când povestesc ca ne petrecem week-end-ul alături de măicuțele noastre dragi de la Manastirea Țigănești. Cred ca biserica și-a îndepărtat foarte mult tinerii de ea, cred ca preoții noștri au nevoie de alte vorbe și mai multa înțelegere pentru lumea în care trăim. Fără judecata, de judecat doar cel de sus poate. Și nu generalizez, știu ca sunt mulți oameni buni încă, cu har. 

Dar asa cum spunea și Dan Negru, e nevoie de mai mulți mărturisitori sau oameni care sa își rostească credința cu voce tare. Pentru ca la final de zi, toți credem într-un Dumnezeu. Si mai cred ca ar trebui sa existe mai putini oameni care sa urle si sa jigneasca in numele credintei. Eu nu sunt de acord cu multe pe lumea asta, dar pot sa inteleg ca fiecare e liber sa aleaga pe ce drum porneste si in ce doreste sa creada. Avem nevoie de oameni buni de fapt, pentru ca asta inseamna de fapt credinta – bunatate, iubire. Asta ar face mai mult decat orice PR, decat orice specialist. Bunatatea nu vinde la fe de bine, e adevarat. Dar bunatatea vindeca.

Sa va spun un lucru despre mine. Eu vin dintr-o familie mixta. Mama este ortodoxa, tata este musulman. Am crescut deci cu influente din ambele religii, dar am fost botezata crestina. Multa lume mi-a spus ca simt credinta in felul acesta pentru ca mama m-a influentat. Dar nu e nimic mai fals, mama doar mi-a povestit, mi-a vorbit despre Dumnezeu si despre ce crede EA. Am avut o perioada in adolescenta in care am citit Coranul, cartea lor sfanta, imi urmaream rudele si puneam intrebari. Am vrut sa aflu, dar nu m-am regasit niciodata acolo. Asa a fost sa fie pentru mine, sub aceasta stea m-am nascut eu.

Si cred ca tocmai pentru ca m-am nascut intr-o astfel de familie am ceva ce multor credinciosi poate le lipseste. Intelegerea. Eu nu judec nici o credinta, pentru ca stiu ca exista habotnicism si de o parte si de alta. Si mai stiu ca indiferent cum se numeste Dumnezeu pentru mine sau pentru tine, credinta e aia din suflet. Bibilia nu e altceva decat o poveste frumoasa spusa pe limba tuturor, ca toata lumea sa inteleaga mesajul. 

 

Indiferent in ce credeti, sa fiti buni cu voi si cu cei din jur. 

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: