Relatia dintre soacre si nurori.

La sfârșitul lunii octombrie  am fost invitata la #epictalk, una dintre cele mai faine conferințe la care am participat. Inițial voiam sa fac un singur articol dar după ce am plecat de acolo am realizat ca informația e atât de faina și de valoroasa încât era păcat sa le adun pe toate la un loc, în graba. Ce mi-a plăcut cel mai mult este ca nu au vorbit doar din cărți și studii, au venit cu perspectiva personala care este atât de valoroasa, înțelegi și simți lucrurile altfel. 

La următoarea ediție va anunț din timp ca să puteți merge, în loc de 700 de oameni în sala sa fie 2000. E nevoie de astfel de energie. Și gândiți-vă ca m-am dus cu o migrena îngrozitoare, dar am spus ca orice ar fi ma ridic și merg. Nu ma gândeam ca rezist pana la sfârșit, dar am ținut cu dinții sa ii aud pe toți vorbind. 

Astazi va vorbesc despre doamna Aurora Liiceanu, specialista in psihologie si care in pezent este cercetator senior la Insitutul de Filosofie si Psihologie “Constantin Radulescu-Motru”. Mi-a placut ca a pastrat conversatia pe limba celor multi din sala, ca a dat mai putin verdicte si a facut multe glume subtile, fix pe gustul meu.

 

Ne-a spus din capul locului ca relația dintre nurori și soacre este un bau-bau cam peste tot pe glob. Nu e ceva ce vine doar din cultura romaneasca, asa ca nu e rost sa mai folosim expresia „la noi la romani..”, lasă că nici la alții nu umbla câini cu covrigii în coada. Dar tot ea ne-a spus apoi ca suntem suma realtiilor pe care le avem, iar aici cred ca e valabil pentru toate relatiile, nu doar despre cea cu soacra. Eu sunt mama si de baiat, deci intr-o zi voi avea o nora. Mereu zic despre mine mai in gluma, mai in serios, ca o sa fiu o zgribturoaica, dar cel putin lucrez cu mine la acest capitol inca de pe acum. 

 

Relatia mea cu soacra a fost una cu suisuri si coborasuri, am atins cote maxime la ambele nivele. Dar e o relatie pe care am construit-o in timp si pe care (cred ca ) am invatat sa o gestionez cu diplomatie si un oarecare grad de toleranta, mai ales de cand am baiat. Marele meu noroc a fost si faptul ca eu cu Lucian, sotul meu, suntem absolut mereu pe aceiasi lungime de unda, l-am simtit mereu in echipa mea (iar asta are si o explicație, va povestesc mai jos) chiar si cand greseam eu si desi asta a fost foarte important pentru mine imi dau seama ca din papucii soacrei e dureros uneori.

 

Pentru ca si doamna Liiceanu ne spunea acelasi lucru, de cele mai multe ori bărbații sunt cei care mediază relațiile. Si asa ar trebui sa fie, daca ma intrebati pe mine. Si ne-a mai spus ceva care mi-a placut foarte mult si este un fapt pe care l-am simtit pe pielea mea.  După căsătorie exista între femeie și bărbat o loialitate a intimității. E foarte posibil sa ii dea dreptate mamei în mod conștient dar la nivel inconștient se poate naște o ranchiuna, pentru ca loialitatea lui acum este fața de persoana cu care imparte un pat în fiecare seara. Și eu cred foarte tare ca legătură puternica dintre doi oameni se naște în așternut. Dar aceasta loialitate desi laudabila, cred ca trebuie gestionata cu grija din postura de nora. Sa nu uitam nici o clipa ca indiferent cum este soacra, este singura mama pe care barbatul vostru o are. Iar nevoia de mama, dragostea de mama, indiferent de relatia dintre ei sau dintre voi si ele, este de neinlocuit. Si eu cred ca atunci cand iti iubesti cu adevarat partenerul de viata, vrei sa il vezi fericit.

 

Care e secretul atunci pentru a avea o relatie buna cu soacra? Relațiile cu soacrele sunt negreșit mai bune atunci când nu împărțim o casa, e suficient de greu ca trebuie sa „împărțim” bărbatul. Deci pe cat posibil, incercati sa nu locuiti impreuna. Soacra mea locuieste in Italia, dar nu cred ca e nevoie sa puneti o distanta asa mare intre voi. Important e sa aiba fiecare casa ei, locul ei. Cu asta stiu ca e de acord si a mea soacra. Va spuneam ca noi avem o relatie faina, dar care a trecut si prin foc si prin apa. Asta pentru ca am avut amandoua, pe rand, intelepciunea sa ne cerem scuze sau sa lasam sa treaca de la noi. Doamna Liiceanu spunea ca toate soacrele sunt toxice, depinde doar de gradul lor de toxicitate. Nu le-as numi chiar toxice, mi se pare un cuvant prea greu si meschin pentru femeia caruia barbatul tau ii spune mama. Dar un grad de posesivitate asupra baiatului, il au toate. chiar daca recunosc sau nu.

Si cand va mai spune soacra ca e vulpe batrana, sa ii spuneti asta:

„Vulpile știu multe, ariciul știe ceva important.”

 

Despre relația cu soacra mea am mai scris și aici, dacă sunteți curioase. 

 

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: