Când îmi iei telefon?

Dacă sunteți părinți de copilași mai mari de grădiniță sigur ați primit aceasta întrebare. Acum înțeleg ca fiecare părinte e responsabil de decizia pe care o ia, nu cred ca exista o varianta corecta în era noastră. Sa fim cinstiți și sa recunoaștem ca noi avem aproape întreaga viata controlata mai mult sau mai puțin de tehnologie.

Eu am luat aceasta decizie încă de când eram gravidă, iar Sofia știe. Am spus ca începem sa vorbim despre telefon în clasa a V-a, iar pe măsură ce a crescut am început sa ii explic pe înțelesul ei de ce facem aceasta alegere.

În primul rand pentru pericolele atunci când copilul intra în mediul online sunt ooo grămadă. Mai multe de cât v-ați putea imagina. Eu sunt născută în 91, calculator în casa am avut de la 5 ani, iar telefon de la 11. Acces la internet am avut ceva mai târziu. Cumva știu cât de cât ce înseamnă informația asta multă la vârste mici. Nu e ce trebuie, clar. Iar controlul parental în online e o utopie, oricât de mult ne-ar plăcea sa credem ca vom știi cu cine vorbesc, ce vorbesc, la ce se uita.

Iar de aici o întreaga nebunie poate începe, accesul la informație e foarte important dar la fel ca orice lucru ușor și accesibil, vine și cu reversul medaliei. De la pedofilii care practic trăiesc un rai online, cu foarte puține mijloace de a fi depistați, mai ales în Europa de Est care e considerata o zona țintă pentru trafic de copii, prostituție și alte nenorociri.

Despre lucrurile astea nu am vorbit încă cu Sofia, consider ca e prea devreme, în schimb i-am explicat ce face mintea atunci când e conectata la un ecran. M-am folosit de YouTube sa ii arat cum e mișcarea oculara atunci când privim un ecran, i-am explicat de ce e bine uneori sa ne și plictisim, cum creierul intra într-o faza de încetinire atunci când un ecran face toată treaba în locul lui. A înțeles.

Nu i-a plăcut, dar a înțeles. Cel mai greu ii este când mai mergem la petrecerile copiilor, prietenilor ei, și când exista momente în care efectiv toți stau pe telefon. Nu de puține ori a venit la mine sa imi spună ca ea n-are cu cine sa vorbească, toți sunt cu ochii în telefon.

Și uite de asta vreau sa amân cât mai mult momentul în care va avea un telefon în mana. Nu sunt absurda, știu ca nu exista în ziua de azi sa ii ținem într-un glob de clestar, dar vreau sa știu ca atunci când va avea acces ea sa fie suficient de mare încât sa știe toate pericolele, cum sa se ferească de ele și cand sa ceara ajutor.

Nu cred în rețete de succes, dar cred ca trebuie uneori sa fim părinți, iar asta înseamnă să luăm și hotărâri care nu mereu sunt pe placul lor.

AICI aveți un articol interesant despre vârstă la care copiii primesc telefoane în funcție de zona geografica în care locuiesc. Procentul cel mai mare este în America, unde am rămas socata sa vad ca Asociatia pediatrica Americana face recomandari de o ora pe zi pentru copiii de 2-5 ani. Mie una mi se pare enorm, iar informația spusa greșit.

Sunt curioasa, copiii voștri au telefoane? Dacă da, de la ce vârstă și de ce? Fără sa judecam, sunt doar curioasa sa vad motivația pentru care au nevoie de telefoane.

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: