Cum am petrecut de ziua lui Lucian.

Am învățat de când avem copii ca cel mai tare ne bucura lucrurile simple. Și pe mine, și pe el. Ziua ne-am început-o cu un tantrum de toată frumusețea făcut de Noah, care de câteva zile e ca un mic uragan vijelios.

Cu asa energie de la prima ora, am ales sa ne întoarcem acasă amândoi și sa ne băgăm în pat, unul în bratele celuilalt. Știți senzația aia care te cuprinde când știi ca ești bine? Asa ma simt eu de fiecare data când ma ea în brate, ca totul o sa fie bine.

Doar foamea ne-a făcut într-un final sa ne dam jos din pat, ah, și copila, care trebuia luata de la scoala. Am mers cu ea sa cumpărăm ingredientele pentru un tort rapid și asta ne-a ieșit.

Apoi l-am luat repede, repede și pe Noah de la creșă și i-am cantat împreună „La mulți ani”. Îl știu pe omul asta, adică pe soțul meu, mai bine decat se cunoaște el, cred. Știam ca își dorește sa fim doar noi și știu cât de fericit este. Ii sclipeau ochii. Sofia a început sa ii plângă în brate, ea e o fire super emotiva, i-a spus ca este cel mai bun tătic din lume și i-a mulțumit.

Sunt tare binecuvântată ca ii am și îmi doresc sa ne tina Dumnezeu fericiți și mai ales sănătoși. La mulți ani, omul meu. Sa îmi fii aici mereu. Te iubim.

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: