Cum a scăpat de suzetă fără să ne dăm seama. 

Încă de când Sofia era mica am știut ca nu vreau sa îmi forțez copiii sa facă nimic. Cred foarte tare ca exista și o cale ușoară de a rezolva lucrurile. Hai sa nu ii spun neapărat ușoară, dar una ce necesita mai multa răbdare.

Fetita mea a renunțat la suzeta ca prin minune, peste noapte. Era una din cazurile alea la un milion, ca ma întreba toată lumea ce și cum am făcut și nu știam ce sa le răspund. Practic, într-o zi mi-a zis ca ea e „titiță” mare și ca nu mai vrea suzeta. Buum! 

Acum, nu poti sa ai același noroc de doua ori. E clar. Noah a fost suuuper atașat de suzete, le iubea, le alinta, le cauta peste tot și la orice ora. Cu cât creștea mi-am dat seama ca ne va fi din ce în ce mai greu sa îl convingem sa renunțe la ele. Sa va spun ce nu a functionat:

-i-am spus ca nu le mai găsesc, ups, au dispărut. Evident ca a plâns atât de tare încât am pornit în căutarea lor și din acel moment nu mai voia doar una, ci doua. Una în gura, alta în mână. Asa a dormit aproape un an. Practic agravasem problema în loc sa o rezolv. 

-buuun, asa nu merge, hai sa vedem ce altceva putem face? Le-am tăiat ușor în colturi, aproape imperceptibil, dar a aruncat cu ele de pereți și a cerut altele. 

-ii place foarte mult idea de băiat mare, el zice mereu ca e bărbat asa ca tati. Eh, tati, evident, n-are suzeta. Sunt bărbat ca tati, dar am și suzeta. Adică sunt și mai tare ca el. Deci nici asa nu s-a lăsat convins. 

Toataaa lumea îmi spunea ca pur și simplu trebuie sa le iau și sa nu i le mai dau. O sa plângă o noapte, doua, trei și gata. Eu nu și nu. Eram convinsa ca exista și o alta cale, una pe care sa o găsească singur. Asa ca am zis clar și răspicat ca eu nu îmi mai bat capul cu asta, când o sa fie pregătit o sa renunțe singur, nu cunosc adolescenți cu suzeta în gura și cu asta basta. Ehheee, și ce credeți? 

În momentul în care eu am lăsat „garda jos”, el s-a făcut băiat mare. Întâi nu a mai cerut suzeta la somnul de prânz, la creșă. Dar o buna bucata de timp voia sa i-o aduc când mergeam sa îl iau. Avea nevoie sa știe ca ele mereu se întorc la el. Cumva. Apoi, într-o seara, în timp ce avea trei suzete în mana, nu una, nu doua, trei. Le-a probat pe fiecare, a concluzionat ca nu mai sunt bune și a dormit cu ele lângă el, nu în guriță. Asta pentru doua nopți, după care nici n-a mai întrebat de ele, nici nu le-a mai căutat. 

Asta se întâmplă deja de o luna aproape, am așteptat sa fie definitiva treaba înainte sa va scriu aici. Noah are acum 3 ani și o luna, destul de târziu a renunțat la suzeta, probabil ca ar fi renunțat mai repede dacă îl lăsăm sa plângă. Dar vreau sa știți ca indiferent cine ce va spune, știu ca presiunea celor din jur e uriașă mai ales când e vorba de copii și mai ales când voi sunteți obosite și epuizate, doar voi știți ce e cel mai bine pentru puiul vostru. 

Simțiți ca nu e pregătit? Ok. Nu se va întâmpla nici o catastrofa dacă nu merge la 9 luni și dacă nu învață să piloteze la 3 ani. Știu poveștile cu vecina, prietena, care povestește cu zâmbetul pe buze cum copilul ei e perfect și în toate graficele. Poate sunt adevărate, toate poveștile se zice ca au un sâmbure de adevăr, dar pentru voi exista unul singur. Adevărul vostru. Aveți răbdare cu cei mici, toți sunt minunați și perfecți, fiecare în ritmul lor. Ce nu au toți sunt părinți răbdători. Noroc ca la părinți putem lucra. 

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

%d blogeri au apreciat: