Când mamele își fac planuri, Dumnezeu râde.

Știți momentele alea când deși ești foarte obosita și simți un boost de energie extraordinar? Asta eram eu duminica dimineața, după o săptămână în care copiii au fost acasă (i-am izolat puțin în perioada asta). 

Sâmbăta seara vorbeam cu Lucian ca e musai sa facem o curățenie generala, ne-am înțeles ca eu fac parterul și asa ma trezesc copiii de la 6 dimineața mai nou, iar când se trezește el eu ma duc sa ma culc și el face curat la etaj. Oookkk!! 

Duminică dimineață, după ceas, ne-am trezit la 6, am pregătit dejunul și hop la curățenie. Copiilor le place super mult, ne distram, Sofia ma ajuta, Noah ne încurcă pe amândouă dar astea sunt detalii. Și pentru ca știam ca am de făcut doar parterul, m-am încumetat la toate detaliile posibil: gemuri, pahare, dulapuri, aranjat, sortat, Baia lustruita, gresia, etc. Se trezește al meu soț și îmi spune ca se duce pana la magazine și când vine pot sa merg la culcare ca se apuca de etaj. Ahaaaa.. 

Eram la bucătărie când l-am văzut intrând pe alee șchiopătând. S-a lovit foarte rău la un deget, e inflamat cât un gogoșar, unghia întoarsă, o placere. Abia putea vorbi, de călcat nici atât. Râdeam seara cu el când mi-a povestit ca fix după ce s-a lovit primul gând a fost „aoleu, nu mai pot sa fac curat.” Aha, 8 ani de relație cu mine au acest efect. Glumesc, puțin. 😂

Cum casa era fix doar pe jumătate curata, era o senzație tare urata sa urci la etaj. Asa ca m-am apucat sa termin treaba. La fel ca jos, geamuri, covoare, sertare, haine, așternuturi, baia de sus, știți voi. Am făcut toate astea cu încântarea ca seara voi dormi muuult iar a doua zi e luni și copiii încep scoala. Aha. Vezi sa nu. Doar știți, sper, ca Dumnezeu râde atunci când mamele își fac planuri, nu? 😂

După amiaza Sofia a început sa aibă vărsături și toate simptomele unei enteroviroze de toată frumusețea. Micuța era slăbită tare, se ridica de pe toaletă se punea în pat, ii venea sa vomite și tot asa pana la 2 dimineața. Ii era deja foarte sete, eu i-am tot dat săruri de rehidratare, dar voia apa. Știa ca vomita imediat ce o bea, asa ca a încercat sa se culce. Fix înainte sa adoarmă m-a întrebat dacă poate sa bea niște aghiasma, sa o ajute îngerașii. I-am spus ca poate sa ia o gura, a luat cât un pahar de sete. Și ce credeți? N-a vomitat deloc. De atunci, deloc. Eu cred foarte tare în puterea credinței, cei sceptici dintre voi probabil vor găsi argumente pentru asta, nu știu. Cert e ca ea a fost extraordinar de fericita sa simtă pe pielea ei puterea credinței. 

*aceasta este doar relatarea unei întâmplări, nu o recomandare de a va trata copiii cu apă sfințită.

Sofia e bine acum, s-a reglat destul de rapid, dar tot la 6 dimineața s-au trezit și eu tot obosita sunt. Noroc ca e curat în casa, ca altfel… 😂 

Voi ați pățit asa? Planurile de acasă sa nu fie la fel cu cele din târg? 

Un LIKE&SHARE ajuta mereu.
fb-share-icon0
Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

⬇️Ești ceea ce faci acum, nu ceea ce spui că vei face. ⬇️

Instagram980
%d blogeri au apreciat: