Una dintre greșelile pe care le-am făcut ca părinte.

Știți cum noi bloggeri mereu venim și va oferim sfaturi sau informații despre lucrurile care ne-au ajutat, idei care sa va facă „meseria” aceasta mai ușoare, lucruri la care poate nu v-ați gândit încă și care pot trezi un „aha” în mintea voastră. 

De data aceasta e puțin diferit, vreau sa va povestesc o greșeală pe care am făcut-o și pe care mi-aș dori sa nu o repete nici un părinte. În curând începe procesul de înscriere la scoala, în grădinițe vor începe evaluările psihologice pentru a vedea dacă cei mici sunt pregătiți sau nu sa intre în „câmpul muncii”. 

Întâi sa va spun povestea noastră. Sofia avea 5 ani și 10 luni când a intrat în clasa 0 la o școală cu învățământ tradițional, de stat. Motivele (greșite) pentru care am ales sa o dau la scoala au fost urmatoarele:

-evaluarea psihologica din grădiniță a fost trecuta cu brio

– aproape toată grupa ei de la grădiniță pleca la scoala

-și aproape toți plecau la scoala aceia. 

-Sofia voia sa meargă și ea, împreună cu colegii ei, sa fie fetita mare

-pentru ca m-am gândit ca e mai ușor acum, cât încă e micuță și ia totul în joaca. 

Greșit. Greșit. Greșit. 

În primul rand evaluările psihologice care se fac în grădinițe sunt de suprafață, durează într 5-10 minute, timp în care e foarte puțin probabil ca un copil sa poată fi evaluat corect indiferent cât de pregătit este personalul în cauza. Dacă vreți cu adevărat sa vedeți dacă copilul este pregătit trebuie sa mergeți la un psiholog, sa plătiți o ședință de evaluare și sa primiți una corecta și completa. 

E adevărat ca un copil poate sa ducă multe, mai ales când scopul este sa își mulțumească părintele sau profesorul. Dar presiunea care se pune atunci pe ei, la început de drum, este uriașă, colosala, pentru umerii lor mici. Iar într-o clasa de copii majoritatea au deja 6 ani și sau chiar 7. Diferența poate părea mica, dar este enorma la acea vârstă. 

Apoi ca o mama care își dorește ca al ei copil sa fie fericit și cu zâmbetul pe buze, am cedat. Am uitat ca scopul meu nu este sa o fac fericita doar acum, ci și sa iau decizii pentru fericirea ei pe termen lung. Dacă n-aș fi vrut sa o mulțumesc pe moment, dacă as fi ales sa o mai las încă un an în grădiniță, începutul ei ar fi arătat cu totul altfel, sunt convinsa. 

La 5 ani și 10 luni nici musculatura mâinii nu era complet dezvoltata pentru ca ea sa poată sa scrie pagini întregi, creierul ei nu era pregătit sa stea 50 de minute într-un scaun, cu ochii la tabla, ascultând activ. Și atunci ce s-a întâmplat? Evident, un cadru didactic prost pregătit, a pus o eticheta. Este nefericita, posibile tulburări de comportament, nu asculta, nu respecta reguli. Deși eu știam ca ea nu e nici unul din acele lucruri, au fost momente în care îndoială mi-a intrat în suflet. Noroc ca m-am scuturat repede, am citit mult despre copii și dezvoltarea lor în acea perioada, și am avut norocul sa găsesc un învățător și o școală care sa înțeleagă ce se întâmplă cu copilul la vârsta aceia. 

La doua săptămâni de la evaluarea primita mai sus, mutata în alta scoala, copilul meu era brusc altul. Ea nu s-a schimbat, n-avea cum, doar ca lucrurile au coborât la nivelul ei. A început sa scrie și sa învețe din plăcere, nu din obligație, a fost lăsată sa se așeze pe covor când nu mai putea sta locului în banca, au fost lăsați sa se joace când nu mai puteau scrie. Au fost înțeleși. 

Acum, dacă ar fi sa dau timpul înapoi, as alege doar după cum simt eu, nu după ce își dorește copilul. Știu, suna dur și contrar tuturor regulilor moderne, dar cred ca putem sa ii lăsăm sa își exercite autoritatea și liberul arbitru când vine vorba de hainele lor, de jucării, de multe altele. Și cred ca exista lucruri în care copiii încă n-au cum sa aleagă singuri. Iar noua nu trebuie sa ne fie teama sa fim părinți. Sa avem reguli și sa le respectam. Copiii au nevoie de reguli, deși pare ca le forțează zilnic. 

Va las mai jos un text trimis astăzi de învățătoarea lor, pe care o iubesc, la propriu. Cred ca e foarte util pentru cadrele didactice, dar mai ales pentur noi, părinții. Pentru ca de acasă pleacă totul.

 

Un LIKE&SHARE ajuta mereu.
fb-share-icon0
Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

⬇️Ești ceea ce faci acum, nu ceea ce spui că vei face. ⬇️

Instagram980
%d blogeri au apreciat: