Copiii au nevoie de vacante scumpe?

Verile le petreceam la bunici, la Timișoara, de unde am cele mai frumoase amintiri. Dar nu toată vara, ci doar începutul și sfârșitul ei. Restul timpului eram în Germania, la rudele din partea tatălui de unde plecam în excursii în diferite tari. Da, am fost privilegiata sa pot vedea o grămadă de lucruri, sa pot interacționa cu diferite culturi. Dar știți la ce visam eu? La momentul în care aveam sa ma întorc din nou la bunica, la prietenii mei de acolo și la timpul petrecut la joaca pana târziu în noapte. Acolo am avut prima „iubire”, primul sărut, prietene bune care îmi trimiteau scrisori și care au fost cu mine si în ziua nuntii.

Copiii au nevoie mai puțin de vacante scumpe și mai mult de amintiri frumoase. Acum nu vreau sa sune ca și cum as fi o răsfățată privilegiata care s-a plimbat și acum se plânge ca n-a jucat mai mult sotronul în fata blocului. 

În nici un caz. Prin vacantele astea cred ca am învățat sa socializez enorm cu toată lumea, mai ales ca nu stăpânea limba tarii în care mergeam. Apoi tot din acest motiv am început sa învăț. Întâi engleza apoi germana. Sunt lucruri pentru care sunt recunoscătoare, dar acum ca sunt părinte aleg sa fac altfel pentru copiii mei. Cam cum facem toți de fapt. Alegem sa ii creștem în felul nostru. Poate și ei vor spune peste niște ani ca ar face diferit, și chiar as vrea. Pentru ca scopul e sa fim tot mai bine de la o generație la alta. 

Asa ca pentru ai mei mi-am dorit stabilitate. Am avut ocazia de câteva ori sa plecam din tara, ultima oara eram chiar pe picior de plecare. Dar eu am aceasta rezistenta la schimbare. Și nu doar cu locul în care trăiesc. Cu tot. Am lucrat ceva cu mine ca să nu mă mai speri de fiecare data când lucrurile se întâmplă diferit decât știu eu. Și asta pentru ca în copilărie am trăit mereu „pe drumuri”. V-am povestit aici ca am schimbat scoala, grădiniță și orașul în care locuiam de câteva ori bune. Cum prindeam rădăcini undeva, cum hop trebuia sa ne mutam. A fost dificil, dar asa a fost sa fie. Ce pot eu acum sa fac e sa le ofer copiilor mei o casa în care vor creste și vor avea amintiri. O mama și un tata prezenți 100%, prieteni din copilărie (pentru ca la vârsta asta e de datoria parintilor sa păstreze legătura, ei nu pot nici suna nici stabilii ore de joacă). 

Asta fac și eu și Lucian, construim a-mi tiri de neuitat pentru ei. Asa cum a fost și ziua Sofiei de anul trecut (v-am povestit aici). Asa cum le-am scris un cântecel doar al lor. Asa cum ne trăim viata zi de zi.

Nu contează câți bani ai, unde locuiești sau ce haine poarta. Contează sa fiți o inspirație pentru ei, sa clăditi o relație faina de acum pentru totdeauna. 

Să fiți bine!

Un LIKE&SHARE ajuta mereu.
fb-share-icon0
Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

⬇️Ești ceea ce faci acum, nu ceea ce spui că vei face. ⬇️

Instagram980
%d blogeri au apreciat: