Cum fac să țip mai puțin la copii

Probabil ca titlul asta e ceva nemaiîntâlnit pentru ca e greu sa recunoaștem ca nu mereu suntem părinți perfecți, mai ales online unde oamenii judeca poate mai ușor decât o fac la o cafea. Pentru mine asta e un lucru foarte important pentru ca eu cred ca dacă avem puterea sa ne dam jos de pe piedestalul creat pentru părinți din vechime, vom reuși mai ușor sa ne așezăm pe covor și sa spunem: „îmi pare rău, copile.” 

Nu cred ca trebuie sa mai spun de ce nu e bine sa tipam la copii, sper ca toată lumea care ma citește e aici pentru ca vrea sa facă mai bine nu sa găsească mai multe scuze. În primul rand gândiți-vă cum va simțiți voi, adulți în toată firea, când cineva urla la voi. Și gândiți-vă cum ar fi sa nu puteți nici sa va apărați. 

OK, nu e bine, nu ne place, nici noua, nici copiilor, dar cum facem? Ca de țipat ne vine sa tipăm. O data pentru ca asa am învățat ca se face, apoi pentru ca țipă copilul din noi, apoi cine știe din ce motive mai avem fiecare din noi în parte. Nu știu sigur cum se face, n-am o rețetă minune, dar asta încerc sa fac eu. 

 

Când îmi vine sa țip, vorbesc în șoaptă. 

Și ghiciți ce? Copiii ma și asculta imediat! 😂. Și în momentul în care vorbesc șoptit creierul meu primește cumva mesajul ca totul e în ordine și ma relaxez. Nu știu dacă funcționează pentru toată lumea, dar merita încercat. 

 

Încerc să mă gândesc la ceva amuzant. 

Prin râs se elimina endorfine la nivelul creierului iar starea de nervozitate este aproape imposibil de menținut. Serios, poți sa mai stai supărat când îți vine să razi în hohote? Și atunci în loc sa țip ca m-au enervat, încerc sa fac o gluma pe seama lor. Râd și copiii, rad și eu. Iar in loc sa ne încruntam ne conectam. 

 

Am cerut ajutor. 

Ei, aici e nevoie sa faceți echipa cu celalalt părinte, dacă se poate. Am vorbit cu Lucian și am stabilit ca atunci când unul din noi îl vede pe celalalt ca începe sa se enerveze sau sa ridice tonul, sa ne spunem discret un cuvânt pentru a ne scoate din starea în care suntem. Dar e foarte important sa vorbiți despre asta înainte, sa vina ca un ajutor și nu ca o critica. 

 

Am încetat sa ma judec pentru momentele în care nu îmi iese. 

Nu înseamnă că sunt o mama nasoala dacă tip. Pur și simplu sunt om și nu un model scos din cărțile de parenting. Nu sunt o mama rea, nepriceputa, nu înseamnă că îmi stric copiii dacă țip, ca distrug lumea și universul. Aia e, se mai întâmplă. Important e ce va spuneam la început, sa va întoarceți la copii și sa va cereți scuze. Sa le arătați cum se face când cineva greșește. 

Am încercat și sa respir adânc timp de 10 secunde, am încercat și sa plec din camera, am încercat cam multe dar nu prea a mers pentru mine. Dacă aveți și voi „trucuri” care funcționează, sa ne spuneți. Știu sigur ca întotdeauna e loc de mai bine. 

 

Un LIKE&SHARE ajuta mereu.
fb-share-icon0
Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

⬇️Ești ceea ce faci acum, nu ceea ce spui că vei face. ⬇️

Instagram980
%d blogeri au apreciat: