Când copiii nu îți cer nimic, iti vine sa le dai și luna de pe cer

Ieri a fost 1 iunie iar pentru copiii mei am vrut sa fie o zi speciala, mai ales ca vine după o perioada lunga și dificila în tot contextul asta. Doar ca.. am uitat ca e luni. Duminica seara am ieșit în parc cu o prietena și din vorba în vorba ea mi-a amintit ca luni e ziua copiilor. În capul meu a fost pfoaaa, n-am nici un cadou. Nu m-am organizat. Se vor supăra. O sa fie cu plansete. Ce ma fac? Ma gândeam sa ma furisez dimineața sa merg la un magazin sa le iau repede ceva, sa comand nu mai era timp, nu știam ce își doresc, o nebunie ce doar în cap de mamă se poate întâmpla. 

Apoi m-am potolit. Am zis fie ce o fi. Știam ca Sofi vrea de ceva timp sa gătim o prăjitură din cartea ei cu rețete pentru copii, Noah la 3 ani e super ușor de mulțumit, apoi am zis ca mai vedem ce facem. 

Recunosc, mi-a stat puțin sufletul când i-am luat dimineața la pupat dar ce sa vezi? NIMENI NU M-A ÎNTREBAT NIMIC DESPRE CADOURI TOATĂ ZIUA. Eu ii știu super înțelegători și răbdători, niciodată nu am avut circ și plansete prin magazine, dar parca nu ma asteptam ca nici măcar sa întrebe. De asta am fost uimiți. Asa ca am continuat ziua cu o ieșire în centrul vechi la gelateria noastra preferată și apoi ne-am întors acasă. Doar ca pe drum m-am gândit sa le spun ca ma opresc la Carrefour sa iau niște roșii pentru cină și le-am luat doua jocuri faine asa ca am încheiat seara pe covor, la joacă. 

Sofia mi-a zis ca e tare fericita iar la Noah nu e nevoie de cuvinte. 

Ce am făcut ca ei sa fie asa? Câteva lucruri, da. Nu cred în copii într-un fel sau altul, cred ca fiecare are caracterul diferit, unii poate respecta regulile mai ușor, alții mai greu, dar totul pleacă de la noi, părinții. 

  1. Nu cumpăr jucării decât cu ocazii speciale (adică ziua lor, Crăciun, Paște, 1 iunie), în pachete de PR sau dacă își strâng ei bani pot cumpăra oricând, orice vor. Excepție face perioada asta de izolare ein care sincer chiar am cumpărat jucării și jocuri. 
  2. Nu am cedat niciodată insistentelor din magazin. Îmi arată, îmi spun ca le plac, discutam, dar la urma pot sa pună jucăria pe lista de dorințe sau sa strângă bani pentru ea. 
  3. Am observat ca dacă așteaptă mai mult timp, de cele mai multe ori nici nu își mai doresc lucrul x sau y la fel de mult. Asa ca de cele mai multe ori cumpărăm lucruri pe care chiar și le doresc. 

Cam asta e tot. Nu e cine știe ce știința, e doar răbdare, explicații și cel mai important lucru e sa nu cedați. Pe termen lung nu le faceți un bine nici lor, pentru ca nu vor învăța sa aprecieze, dar nici vouă, pentru ca la un moment dat se va ajunge într-un moment în care nu veți putea cumpăra și ce veți face? Va veți certa probabil, relația se va strica și tot asa. Nu mai bine ne jucam unii cu alții? 

Voi cum procedați? Aveți ceva sfaturi? Întotdeauna am crezut ca mamele dacă se strâng la un loc ar putea muta în munte, asa ca aștept idei și de la voi. 

Un LIKE&SHARE ajuta mereu.
fb-share-icon0
Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

⬇️Ești ceea ce faci acum, nu ceea ce spui că vei face. ⬇️

Instagram980
%d blogeri au apreciat: