Moare un negru și pe voi vă doare de un film?

Ca George Floyd a murit si in ce fel deja cred ca stie tot mamapondul. Iar daca privesti obiectiv toata nebunia, fara sa te lasi impresionat de imagini sau media, povestea e simpla. Dupa o lunga istorie de abuzuri intre aceste doua rase, americani si negri ( nu albi si negri asa cum e prezentata povestea), un infractor este arestat iar politistul face un abuz in functie. 

Atat de simplu. Si dureros. Floyd a fost un infractor, un consumator de droguri, un sot si un tata absent. Inseamna asta ca politistul era indreptatit? Nicidecum. Drepturile omului ar trebui sa fie acolo indiferent de situatie, ca altfel ajungem fix ca niste cirminali in serie, doar cu insigne. 

DAR asta nu inseamna nici ca Floyd e un erou national. Ca trebuie sa il ridicam la rang de exemplu. E doar un caz aparut la momentul potrivit si in contextul politic potrivit. Sa nu uitam totusi ca America a avut un presedinte de culoare, ce semn mai mare al schimbarii poti vedea? Ca exista extremisti si rasisti asta e clar. Ca KKK e încă acolo în floare, iar e adevărată. La fel cum e de clar ca vor exista si de acum incolo, ba chiar cred ca vor fi mai multi decat înainte dacă ne uitam în istorie. Cam la 50-60 de ani exista iar o lupta de putere americani-negri. 

N-am vrut sa scriu despre subiectul asta, am crezut ca la noi cel puțin se vor potoli apele, mai ales când în tara avem de a face cu o lupta interna, nebunia cu identitatea de gen. Dar deloc, oamenii tot simt ca au de dus o lupta. O bloggerita a fost arătată cu degetul pentru ca a făcut fix o gluma, ceva cu mamele singure care merita nu un pahar cu apa ci niște sclavi la bătrânețe. Eu ma asigur ca nimeni din toți cei care au cititi nu s-au gândit „bai, uite ce recomandare faina, unde găsesc un sclav?”. Dar trebuie sa fim politically correct, sa bla bla bla. Terminați cu prostiile, nu putem sa controlam fiecare cuvânt de teama ca cineva va fi cumva lezat. De exemplu, ce ar fi sa nu mai scriem pe internet ca suntem căsătorite? Poate persoanele divorțate se vor simți discriminate. 

Ne incurcam singuri în propria nebunie și ne pierdem cu adevărat identitatea când nu mai putem sa ne spunem istoria, cultura și glumele bune. Și ca să răspund la întrebare, da, ma doare. Pentru ca un film ca „Pe aripile vântului” înseamnă istorie, cultura, tradiții. Înseamnă că oricând cineva ne poate obliga sa uitam cine suntem. Nu noi ca și popor neapărat, noi ca omenire. Toate romanele noastre grele, de căpătâi, sunt pline de violenta, asta înseamnă că nu le mai citim? Ba din contra! Hai sa vedem iar și iar ce s-a întâmplat, unde am greșit în istorie și de ce. Sa ascundem sub preș nu e o soluție. 

Un LIKE&SHARE ajuta mereu.
fb-share-icon0
Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

⬇️Ești ceea ce faci acum, nu ceea ce spui că vei face. ⬇️

Instagram980
%d blogeri au apreciat: