Cum i-am ajutat pe copii să se despartă de jucarii

Povestea cu daruitul jucăriilor a inceput puțin pe picior greșit, ca toate poveștile parcă. Sofia era la grupa mica, la grădiniță, când educatoare i-a anunțat ca se va face o colecta pentru un orfelinat și ca fiecare copilaș trebuie sa aducă doua jucării. 

Inițiativa a fost faina, eu am procedat greșit. Nu am forțat-o dar nici departe nu am fost. I-am exicat și reexplicat ca trebuie sa aleagă doua jucării, ca e neapărat. N-a uitat nici pana în ziua de azi ce jucării a dat: un tigrisor mic de plus și o minge din poliester cu o pasare galbena pe ea. 

Ani de zile le-a cautat în magazine sa le ia înapoi și de atunci despărțirea pentru ea a fost una tare grea când a venit vorba de jucării. Eu nu cred în dragostea pentru lucruri, prețuiesc mai tare oamenii și amintirile. Și mi-am dorit sa le transmit asta și lor. Asa ca de atunci am lăsat-o sa aleagă singura ce păstrează și ce nu, ce vrea sa ofere și ce nu. 

Pentru Noah lucrurile au stat altfel, el a mers la creșa daneza de mic unde acolo au făcut magie și au învățat de mici, mici sa ceara frumos, sa ofere, sa își aștepte rândul. 

Acum când ne-am întors din vacanta am simțit efectiv cum ma apasă casa de atâtea lucruri. O parte au fost donate și împărțite când ne-am mutat anul trecut, dar nu a fost un proces la care ei sa ia parte. Am făcut eu de capul meu și gata. Acum însă am zis ca e momentul. 

Ne-am așezat toți trei pe covor, le-am explicat ca au prea multe deja, ca din motivul asta se joaca cu prea puține pentru ca nu le vad și le-am mai spus ca sigur copiii care le vor primii se vor bucura enorm de ele. Primul a fost Noah, am luat cutiile lui la rand și fantastic a fost ca am strâns 4 saci de mașinuțe. 4! A fost foarte hotărât cu ce păstrează și ce nu, ce ii place și ce nu. Pe Sofia am văzut-o cum privește mirată și așteaptă încet. 

Când a venit rândul jucăriilor ei s-a produs magia. Am văzut-o pentru prima oara cum se desprinde ușor, cum privea fiecare păpușă și cum îi spunea sa bucure alt copil. 

V-am povestit toate astea ca să rețineți ca exista în timp și un moment pentru toate. Ca nu ajungem nicăieri dacă ne grăbim. Ca cei mici au nevoie de înțelegere și răbdare. Ca va veni o vreme când vor dărui de drag, când vor împărții cu placere, când vor cauta sa ofere mai mult decât sa primească. E timp. Vine pentru toți. Noi ăștia mari pare doar ca l-am pierdut. 

Un LIKE&SHARE ajuta mereu.
fb-share-icon0
Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

⬇️Ești ceea ce faci acum, nu ceea ce spui că vei face. ⬇️

Instagram980
%d blogeri au apreciat: