Cum îi ajutăm pe copii să adoarmă singuri. 

Inainte sa încep povestea despre cum am reușit eu sa ii ajut sa adoarmă singuri as vrea sa punctez niște lucruri.

Mamicia asta nu e un concurs despre ce reușim, noi mamele nu suntem într-o competiție și nici copiii între ei. Exista vârste și etape diferite, momente și ritmuri diferite. Recunosc ca am 7 ani și ceva de când visez sa pot sa ii pun în pătuț, sa ii învelesc, sa le citesc o poveste și sa ii sărut pe frunte iar eu sa cobor și sa îmi pun un film, sa mai strâng prin casa sau sa fac o baie. Ca doar asa ne învață filmele americane. Ce sa vezi, viata bate filmul la fundul gol. 

Unii copii se desprind mai ușor, alții mai greu. Uneori avem spațiu sa putem sa ii lăsăm împreună, alteori dormim toți la un loc. Fiecare casa are ritmul și nevoile ei. 

Așadar, ați înțeles. Citiți articolul ca pe o poveste, culegeți ce și dacă vi se potrivește, fără sa puneți presiune pe voi sau pe copii. 

Inainte sa ne mutam la casă, am locuit într-un apartament de bloc cu doua camere și 50 și un pic de mp. Ce sa adoarmă singuri, nici nu exista varianta de a dormi singuri deși eu visam sa pot sa ma culc și sa ma trezesc în același loc. Ne plimbam toată noapte de la un copil la altul, fiecare pe unde găsea loc. Au fost niște vremuri frumoase pe care m-i le amintesc cu mare drag. 

Dar Dumnezeu a fost bun asa ca acum locuim într-o casa mare, dar copiii noștri încă împart o camera. Avem în plan ca anul viitor sa începem construcția celui de-al doilea etaj, unde visam sa le facem copiilor camere separate, dresinguri și tot ce mai vedeam eu în revistele nemțești când eram mica. O sa vedem ce va fi, sunt convinsa ca toate se întâmplă atunci când trebuie. 

Sofia are acum aproape 8 și Noah aproape 4. Ea era pregătită de ceva timp sa adoarmă singura, ba chiar de când ne-am mutat stăteam lângă ei doar pana când adormea Noah, iar pe ea o pupam și o lăsam sa mai viseze cu ochii deschiși. 

Ei, minunea s-a întâmplat în vacanta și am profitat de ea și la întoarcere, normal. Și la Nisipuri și la Balcik și la Mamaia am avut apartamente astfel încât copiii au avut dormitorul lor. Oboseala de peste zi, apa, emoțiile, agitația, făceau ca seara copiii sa pice lati și eu le spuneam ca sunt pe terasa și ei sa stea cumintei. Ca sa poată adormi repede le lăsăm telefonul în camera, pe YouTube, unde am descoperit contul unei doamne care citește povesti și basme cu o voce incredibil de calma și liniștitoare. De atunci, oriunde sunt și vreau sa ii liniștesc puțin, sa se odihnească, dau drumul la poveste. Contul îl găsiți aici

Astfel ca vocea doamnei acoperea vocea mea și a lui Lucian de povesti pe terasa iar ei adormea ca niște îngerași. Ajunși acasă n-am făcut decât sa continui ritualul, în plus a fost doar povestea citită de mine, la care nu vreau sa renunț nici eu, nici ei. Ne fac bine momentele alea înainte de culcare în care ne ghemuim unii în altii. 

Și asta a fost. Ii sărut de noapte bună și plec în treaba mea. Sunt importante cred eu toate etapele. Si momentele când care ii legănam, și perna de pe picioare, și orele de stat lângă ei ca n-aveau somn, și ieșitul din camera pe furiș, și nopți întregi dormit înghesuiți, și nopți întregi cu sunete albe. Toate, toate. Și uite ca a venit momentul in care ei au fost pregătiți sa se culce singuri. Aveți răbdare cu ei și cu voi.

 

Ai voștri cum adorm? Sau cum ați făcut trecerea?

Un LIKE&SHARE ajuta mereu.
fb-share-icon0
Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii primul care afla!

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

⬇️Ești ceea ce faci acum, nu ceea ce spui că vei face. ⬇️

Instagram980
%d blogeri au apreciat: